Motto : „Oricare ar fi durata timpului, stiinta intrebuintarii lui il va face lung”. (Seneca)
Calendarul este un sistem elaborat de om pentru a tine o socoteala logica a zilelor, saptamanilor, lunilor si anilor, in acord cu principalele fenomene astronomice, observate direct : pozitia Soarelui si a Lunii pe bolta cereasca. Cuvantul „calendar” vine de la latinescul „calendarium”, care era o evidenta a primelor zile din luna, zise „calende”, cand debitorii isi plateau datoriile sau darile. Biblia ebraica - Tora - spune in Geneza 1:14: „Fie ca ele ( soarele, luna, stelele ) sa reprezinte semne, anotimpuri, zile si ani” si, cu adevarat, primele repere pentru crearea calendarului au fost observatiile directe asupra astrelor ; ciclurile solare si lunare, dupa care se faceau lucrarile agricole si alternanta zi/noapte care dadeau perioadele munca/somn. Astfel, calendarul astronomic este un mod de divizare a timpului, stabilit dupa fenomene astronomice ciclice ca fazele Lunii sau miscarea aparenta a Soarelui sau o combinatie a pozitiei celor doua corpuri ceresti.
Motto: „Natura ne aseamana. Educatia ne deosebeste”. Confucius
Kung Fu Zi, „inaltul slujbas si filosof Kung”, a fost cel mai important filosof al antichitatii chineze si cel care a influentat hotarator civilizatia Extremului Orient. Misionarii secolului al XVII-lea i-au latinizat numele si astfel Occidentul il cunoaste sub numele de Confucius. Desi multi autori considera scoala confucianista drept o religie a Chinei, ea este o gandire filosofica ; si mai mult decat un sistem filosofic propriu-zis, gandirea lui Confucius e un sistem etico-politic, a carui determinare teoretica este mult depasita de interesul sau practic. Altfel, doctrina confucianista este un amalgam de traditii arhaice chinezesti, principii morale, filosofice si religioase.
Civilizatia Egiptului Antic De la Menes la Cleopatra
Istoria Egiptului incepe in jurul anului 3200 i.Chr. cand regele Menes a fondat primul regat unit, care a fost condus apoi de faraoni, timp de aproape trei milenii. Puternicul imperiu, care a fost Egiptul antic, a cunoscut o perioada de cca. 1000 de ani de cucerire a teritoriului sau, incepand cu persii, in anul 525 i.Chr., apoi grecii si pana in anii 30 i.Chr., cand a fost cucerit de romani ; independenta Egiptului luand sfarsit odata cu moartea reginei Cleopatra, care - de fapt - era grecoaica. Cucerit - da ; stapanit - nu ; caci spiritul faraonilor, al egiptenilor antici a dainuit de-a lungul vremii, in timpul si dupa retragerea cuceritorilor.
In perioada sa de glorie, Egiptul a cunoscut o cultura infloritoare, iar artele o dezvoltare fara precedent, de pe urma carora ne-au ramas probe evidente, scoase la lumina de numeroasele sapaturi arheologice ; nemaivorbind despre arhitectura colosala a piramidelor si templelor. Pornind de la Dinastia zisa 0 ( anii 3200-3000 i.Chr. ), cand limba egipteana vorbita era reprezentata prin hieroglife ; continuand cu perioada predinastica si dinastica timpurie, cand s-a dezvoltat scrisul si s-a unificat intreaga Vale a Nilului, cu centrul puterii in Memphis ; mergand mai departe, in timpul dinastiei a III-a cand a aparut arta imbalsamarii, mumificarea si pastrarea mortilor, ajungem la piramide, care incep a fi construite in jurul anului 2575 i.Chr., prima fiind Marea Piramida a lui Keops. Cu 3000 i.Chr. inundatiile Nilului erau baza agriculturii egiptene, pentru a carei practicare erau necesare importante cunostinte de geometrie, mecanica si hidraulica pentru complicatul sistem de canale si ecluze prin care retineau apa. Ei cunosteau perioadele de revarsare, ceea ce implica cunoasterea astronomiei, pe care sigur o aveau, lucru ce le-a permis realizarea unui calendar foarte precis. Construirea piramidelor a necesitat vaste cunostinte si imense resurse materiale ; ei aveau nevoie de aritmetica, iar scrierea hieroglifica le-a permis sa foloseasca simbolurile sale in matematica, avand un sistem compus din sapte simboluri de baza.
Contact 
Prima Pagina 
