Ce este, de fapt, Flacara Violet ? sau Unde duce incultura „alesilor”
In ultima vreme primim la redactie tot mai multe intrebari in legatura cu celebra Flacara Violet, care a facut „valvataie” mare in presa romaneasca si nu numai. Un oarecare a aruncat in arena politica expresia „joia Flacarii Violet”, presa a inhatat-o avida si din ea s-a inaltat un rug, care a ars respectul neamului pentru „alesii” sai. Oamenii obisnuiti au simtit insa ca, in ciuda scandalului, inutil si prostesc, exista unele adevaruri ; e drept ca oculte, dar adevaruri ! Si, iata, cititorii nostri vor sa le afle ; sa afle ce este, de fapt, Flacara Violet.
Focul Sacru Flacara Violeta este un concept provenit din esoterism. Unii spun ca apare pentru prima data, in Antichitate, in vechile texte egiptene sacre, sub denumirea de Saqqara sau Sakara, ceea ce inseamna „Focul Sacru”, folosit in Scoala Misterelor. Dar asta nu inseamna, neaparat, Flacara Violet !
Chiar daca credeti sau nu in capacitatile paranormale, este evident ca cel putin o data in viata ati trait senzatii ciudate : uneori va apar in memorie scene clare, despre care nu aveti stiinta sa le fi vazut candva, alteori, cand vi se povesteste un eveniment, dvs. vizualizati cu acuratete si detalii tabloul ; tinand in mana un obiect strain, va apare in fata ochilor posesorul acestuia, fara ca dvs. sa-l cunoasteti, sau, vi s-a intamplat sa aveti premonitii ori vise care ulterior s-au adeverit ; exista o persoana sau mai multe cu care comunicati eficient prin monosilabe, deoarece stiti ce vor sa va comunice ele, parca le-ati ghici gandurile ? Toate acestea sunt semne ale unor capacitati deosebite numite paranormale ; multi le au fara sa stie, altii stiu ca le au dar nu le dau importanta, sunt apoi cei care le au, stiu ca le au si le dezvolta. Va prezentam un test-exercitiu de imaginatie, dupa efectuarea caruia puteti vedea cat de dotati sunteti cu anumite calitati care exced normalul, fara sa fie anormale, ci cat se poate de naturale, dar ascunse sau neluate in seama. Pentru aceasta trebuie doar sa faceti totalul punctelor obtinute in urma raspunsurilor dvs., iar la sfarsit veti gasi interpretarea lor. Succes !
PARANORMALUL SI NORMALUL SOCIETATII Sessam, deschide-te pentru cresterea rating-ului
In Romania, inainte de Revolutia din anul 1989, a discuta deschis despre paranormal era un subiect tabu. Societatea in care traiam la acea vreme era o societate „normala”, lipsita de „depravarile lumii capitaliste”, in care totul era masurat, cantarit, evaluat cu unitatile de masura ale materialismului. Cu toata cenzura informatiilor de acest gen, se intampla sa mai razbata informatii care dadeau peste cap cunoasterea de pana atunci. In emisiuni precum Tele Enciclopedia de sambata seara erau abordate din cand in cand subiecte precum „Misterele din Insula Pastelui” sau „OZN-urile - obiecte zburatoare neidentificate”, subiecte care sugerau subtil, celor interesati, ca dincolo de asa-zisul real, mai exista si altceva. Filmul cunoscut noua sub denumirea „Undeva, candva”, iar in lume sub denumirea „Somewhere in time” avandu-i protagonisti pe Jane Seymour si Christopher Reeve, film care a rulat in cinematografele romanesti in anii 1985-1986, a pregatit cumva audienta romaneasca pentru ce avea sa urmeze. Sub pretextul unei triste povesti de dragoste, filmul ne familiariza cu ideea posibilitatii reintoacerii in timp si a reincarnarii. Desi in cinematografele romanesti filmul a rulat scurtat prin eliminarea ultimelor zece minute de la final, pentru a se evita problematica continuarii vietii intr-o alta dimensiune dupa moartea fizica, mesajul filmului a fost cat se poate de clar : nimic nu este ceea ce pare ! Incepand cu anul 1990 lucrurile au inceput sa se schimbe. Piata a fost invadata de tot felul de informatii care vizau o alta normalitate. Si astfel oamenii obisnuiti au inceput sa se intrebe cat este real si cat e imaginar din toate astea. Multi oameni au citit noutatile si au exclamat „prostii, asa ceva nu exista !”, altii au devenit mai curiosi si au inceput sa se informeze cautand explicatii, pe cand altii au inteles ca pentru ei va incepe un drum foarte anevoios ca invatacei pe drumul acestei cunoasteri. Din cele mai vechi timpuri oamenilor le-a fost teama de ceea ce nu au putut intelege. Un asemenea exemplu il gasim chiar in Biblie. Cand Iisus a scos o legiune de demoni dintr-un om, martorii acelui eveniment ziceau ca ii scoate prin puterea diavolului. Si atunci Iisus a zis „veti face si voi lucruri ca acestea, chiar si mai mari decat acestea”. Sa fi fost o profetie pentru viitor ?
Motto : „M-am scufundat in oceanul tainelor Coranului si am scos din el perlele subtilitatilor sale. Am ridicat valurile sunetelor si ale literelor din fata adevaratelor sale realitati, a intelesurilor secrete ce se pastreaza acolo, departe de privirea oamenilor”. ( un hadith al Profetului )
Esoterism - Universul „invizibil”
Esoterismul este „tradus”, in general, prin „doctrina secreta”. Dar acest mod simplist de abordare nu este in masura sa ne satisfaca, pentru ca el nu este un „fruct”-rod al unui „pom”, ci este un summum de „fructe” din mai multe „livezi”. Se spune despre esoterism ca reprezinta practica unei cunoasteri secrete rezervata initiatilor, iar aceasta cunoastere este cheia potrivita pentru poarta constiintei, el ingloband o serie de practici ale cunoasterii sinelui interior in sensul profund de „descatusare”, de libertate interioara tinzand spre Universul invizibil. Si mai mult, este „un concept filosofico-religios prin care se desemneaza cunostinte si invataturi obtinute prin perceptia unor fenomene spirituale accesibile numai initiatilor”.
Sensurile cuvantului „esoterism”
Antoine Faivre, istoric al curentelor esoterice, repertoriaza cateva sensuri, cateva acceptii ale cuvantului „esoterism”, primul dintre acestea fiind ca el inglobeaza tot ce aduce a mister, si sunt enumerate : intelepciunile orientale, yoga, Egiptul misterios, ufologia, astrologia, artele divinatorii, parapsihologia, Cabalele ( iudaica si crestina ), alchimia, magia, francmasoneria, Tarotul, New Age, piatra filosofala si multe altele. Al doilea sens este cel al invataturilor sau faptelor „secrete”, intentionat ascunse, aici „esoteric” devenind sinonim cu „initiatic”, trimitand la ideea ca unele secrete au fost pastrate cu grija departe de „ochiul” marelui public.
„Rasfoind” ziarele on-line, am dat peste relatarea despre baietelul rus - Boris, descrierea modului sau de viata si a informatiilor pe care acesta le comunica celor din jurul sau. Acest lucru nu mi-a ridicat prea multe semne de intrebare, referindu-ma la fondul articolului; am convingerea ca micutul este un „copil-indigo”. Sunt descrise „amintirile” acestui copil dintr-o viata traita pe Marte, amintiri din trecutul Pamantului, din vremea civilizatiei lemuriene, zboruri interplanetare, nevoia de energizare a micutului si multe alte asemenea. Toate, dar absolut toate manifestarile descrise, se inscriu in parametrii a ceea ce inseamna un astfel de copil. Se stie despre copiii-indigo ca sunt copii diferiti de cei obisnuiti, ca sunt voiosi, incantatori si iertatori ; ca datorita felului lor de a se comporta, sunt catalogati ca avand Sindromul Atentiei Deficitare Hiperactive sau cel denumit Sindromul Atentiei Deficitare ( SAD ) ; se stie ca scopul lor este sa ne conduca spre urmatorul nivel al evolutiei noastre.
Am aflat recent ca grecii au la dispozitie un site pe care-l pot accesa pentru a posta acolo „urarile” lor pentru cei care i-au „suparat”. Stirea dezvaluie si ca cei mai „gratulati” sunt soferii de taxi, „fostii” sau „fostele”, ba chiar, premierul tarii respective ; iar denumirea tradusa a domeniului respectiv, chiar asa suna - blesteme.com ! Nu ma mir, deoarece grecii, italienii si romanii sunt cunoscuti pentru „apetitul” lor cand vine vorba de blesteme... fie ele online sau verbale. Mai mult de atat, am o vaga presimtire ca in urma acestui articol ( in mai putin de cateva luni ) se poate „naste” o noua „afacere online” si pe meleagurile noastre mioritice... Nu stiu daca ajuta cu ceva, dar, preventiv ( din reflex ) am batut de 3 ori in lemn.. Sa vedem de ce ar vrea cineva sa blesteme, dar si cateva definitii ale acestui cuvant - blestem.
Cine a fost Tesla ? Nascut la 10 iunie 1856 in Serbia, Nikola Tesla a fost un savant emigrat in SUA. De mic a avut perceptii extrasensoriale, pe care le-a dezvoltat mereu ; prin extinderea capacitatii de proiectie astrala, el a realizat incursiuni in lumi paralele. La varsta de 17 ani s-a gandit sa puna in lucru unele inventii bazate pe informatiile primite in aceste lumi superioare. Una dintre cele mai cunoscute si spectaculoase descoperiri este „bobina Tesla” inventata in 1891. La aceasta bobina cheia este rezonanta cu energiile subtile ale naturii. Nikola Tesla a mai brevetat numeroase aparate electrice care nu sunt alimentate cu energie electrica - prin fire - ci, utilizand generatoare bazate pe principiile sintetizate de el.
Cat de bine stiau mayasii ce se va intampla in 2012 ?
Omenirea n-a avut liniste niciodata; din cauza propriilor actiuni sau a altor motive pe care nu inceteaza sa le caute si sa le... „exploateze”. La inceputuri a fost frica cvasi-animalica de elementele naturii dezlantuite, apoi de Apocalipsa, de Armaghedon, pastrand „sfarsitul lumii” ca pe un lait-motiv al nelinistilor sale si, mai apoi, cand stiintele s-au dezvoltat, alimentand aceasta teama cu diversele descoperiri. Nu ! Omenirea n-a fost niciodata linistita. Dar, pana cand ?
Pana acum...
Sa vedem ce anume a generat aceste temeri. Pana acum, „crizele” omenirii au fost strans legate de: ( 1 ) venirea anului 1000, pe care oamenii au perceput-o ca pe „sfarsitul lumii”. Aceasta spaima a fost alimentata de dezordinile cosmice anuntate de astrologi si astronomi; calamitatile naturale ( care, se stie, au existat dintotdeauna, doar ca la vremurile acelea nu existau atatea posibilitati de comunicare si informare ) au sporit si ele isteria sosirii anului 1000, pana acolo incat haosul domnea in intreaga omenire, spaima paraliza, groaza facea ravagii. ...Si in zorii anului 1000, omenirea s-a trezit. ...Soarele a rasarit... Viata a respirat adanc si... a luat-o de la inceput. De-a lungul mileniului care a urmat, omenirea mai consemneaza cateva evenimente interesante, dar care nu pot alimenta inca teoria sfarsitului lumii. Pe plan local, mai precis, aflam din documente medievale sibiene ca in anul 1618 a fost o ploaie de stele cazatoare, la 5 dec. 1618 a aparut o cometa, la 24 ian. 1685 noaptea a fost luminata ca ziua de trei corpuri ale Lunii ( probabil Luna incadrata de doua planete ), cam 200 de ani mai tarziu pe cerul Sibiului a aparut o aurora boreala ( ! ), iar comete au fost semnalate si in 7 martie 1742. La nivel planetar : cativa „Mesia”, eruptii puternice ale vulcanilor, cutremure si... un Cernobal.
Experientele din preajma mortii Decorporalizarea - Supravietuitorii
De multe ori, raspunsul la intrebarea „ce este „dincolo” ? a fost : „dar cine s-a intors sa povesteasca ?” Intr-adevar, despre ce este „dincolo” INCA nu stim. Ceea ce stim este, insa, ce se intampla in momentul mortii. Acest lucru a fost posibil in cazul mortilor clinice si al unor accidente tragice ai caror supravietuitori au putut, apoi, povesti. Din acestea, intelegem ca moartea presupune intoarcerea constiintei in spatiu-timpul supraluminic, adica intr-un univers al constiintei totale. Experientele din preajma mortii descriu cateva faze ale acesteia, despre care vom vorbi mai jos.
S-a vorbit si s-a scris mult despre aparitiile paranormale, incluzand in aceasta categorie fenomene mai mult sau mai putin credibile, fapte experimentate sau doar auzite, manifestari diverse pe care oamenii le-au simtit si trait, unii le-au cercetat, altii le-au contestat, ceilalti le-au ignorat. Este neindoios faptul ca aceste fenomene exista si au loc in diferite situatii ; ceea ce face ca ele sa fie uneori contestate este faptul ca aceste fenomene se petrec deseori cand persoanele care traiesc astfel de experiente sunt singure, lipsindu-le factorul-martor care ar putea garanta autenticitatea lor. Dar nici cand specialistii provoaca astfel de aparitii pentru a le putea studia, procentul de credibilitate acordat de unii, nu este prea mare. Aceasta aminteste de anecdota cu olteanul care, vazand pentru prima data in viata, o girafa, a exclamat rituos : "Asa ceva nu exista" ! De cele mai multe ori, astfel de aparitii sunt mai numeroase decat ne inchipuim noi, dar ele nu sunt facute cunoscute de cei care le traiesc, decat unui numar restrans de persoane din anturaj sau familie, tocmai pentru a nu fi priviti cu suspiciune si considerati mincinosi, nebuni sau farsori.
Fara sa fiu interesat de problematica respectiva, absolut intamplator, mi-a cazut in mana o carte a reputatului publicist Corin Bianu, intitulata "Clarviziunea - capacitate paranormala". Am rasfoit-o pur si simplu, pana mi-a cazut sub ochi relatarea despre "CRONOVIZOR". Brusc interesat - n-am mai lasat cartea din mana! Pe scurt, intr-un capitol despre retrocognitie, distinsul autor povesteste lucruri incredibile - dar perfect posibile - despre o suma de cercetari facute de o echipa de tehnicieni specialisti, condusa de profesorul Pelegrino Ernetti de la Universitatea din Venetia, cercetari care au dus la inventarea unui aparat numit "cronovizor"! Ce este acesta? Este "un fel de televizor" - spune autorul - care capteaza imagini din trecutul istoric. El a reusit, la mijlocul anilor 70 sa capteze o reprezentatie cu sunet si imagine, care a avut loc in Roma anului... 169 i.Chr.!!! Si - intre altele - a captat si o scena dintr-o piata din Roma antica! Autorul mai povesteste despre scriitoarea Gracia Fay Ellwood care a adunat si comentat o colectie de intamplari retrocognitive petrecute incepand din anul... 1642!
Arta ghicitului Stiinta ghicitului - o arta pierduta ?
Daca titlul va intriga - de la bun inceput - este bine. Si este bine de aflat ca, da! ghicitul este o stiinta pentru ca opereaza cu cifre, semne si simboluri dupa reguli stricte si, da! este o arta pentru ca este nevoie de har pentru a ghici. Si ce este harul? decat darul, talentul (pe care nu toti il au) de a interpreta aceste cifre, semne, simboluri. Mult inaintea noastra, in negurile istoriei omenirii, au inceput sa apara tot felul de intrebari. Despre vreme, despre vanatoare, despre familie si multe altele. Lucrurile nu s-au schimbat nici azi! Doar ca, intre timp, artele divinatorii au progresat si diverse civilizatii si-au adaugat comorile de intelepciune, de experienta, de observare. Daca la inceputuri, ele erau apanajul initiatilor (ex. Oracolul de la Delphi), incet-incet artele divinatorii au inceput sa capete concretetea si rigorile unei stiinte si s-au raspandit in popor.
La mare voga in S.U.A. si incitand interesul multor straini, vampirismul - ca subiect de film, de roman si de diverse alte forme artistice- a tinut si mai tine inca "prima pagina". Si, cine nu stie astazi ce e un vampir? Nascocirile sau adevarurile (cine mai stie?) ni-l prezinta pe acesta ca pe un "negativ" care se hraneste cu sangele victimelor lui. Scriitorii si producatorii i-au oferit si un domiciliu... Un castel din Romania, in muntii Carpati! Romanii nu s-au sinchisit prea mult de asta. Ba, chiar continua sa ignore acest subiect ca sursa sigura de venituri in turismul romanesc. Aud ca s-a incercat ceva in acest sens, dar slab de tot... Dar, poporul roman, plin de originalitate ca intotdeauna, da lumii o alta forma de vampirism - vampirismul energetic. Daca , personal , am oarecari retineri in ceea ce priveste vampirismul sanguin, in ce priveste vampirismul energetic, problema e mai complicata si, neindoios, reala! Si ea este studiata de specialisti in cel mai serios mod.
Fenomenul Vanga Nascuta la 31 ian. 1911, Vanghelia Dimitrova - cunoscuta mai tarziu ca VANGA - a fost fiica unor plugari saraci din localitatea Strumita, Jugoslavia. La rascruce de istorie, Vanga avea sa devina incet-incet un fenomen. O copilarie trista si saraca, moartea mamei pe cand ea avea doar 3 ani, furtuna dezlantuita care, la varsta de 12 ani era s-o lase fara vedere, viata plina de privatiuni si grija pentru sora ei mai mica - Liubka - au fost o scoala aspra pentru Vanga.
Contact 
Prima Pagina 
Incepand cu anul 1990 lucrurile au inceput sa se schimbe. Piata a fost invadata de tot felul de informatii care vizau o alta normalitate. Si astfel oamenii obisnuiti au inceput sa se intrebe cat este real si cat e imaginar din toate astea. Multi oameni au citit noutatile si au exclamat „prostii, asa ceva nu exista !”, altii au devenit mai curiosi si au inceput sa se informeze cautand explicatii, pe cand altii au inteles ca pentru ei va incepe un drum foarte anevoios ca invatacei pe drumul acestei cunoasteri.
