De ce este trist Eminescu ? Din “perlele” bacalaureatului...
In urma incheierii sesiunii de examene de bacalaureat si, tinand cont de rezultatele uimitoare obtinute de candidatii la acest examen, s-au acordat numeroase premii, la tot atat de numeroasele categorii. Redam mai jos cateva dintre acestea, cu marele regret ca nu le putem nominaliza pe toate, caci sunt mult mai multe decat ne putem inchipui. Vom incepe cu categoria cea mai stufoasa, inclusa la randul ei in marea panoplie a reusitelor demne ale invatamantului romanesc sub dictonul “Intelectuali, vi se pregateste ceva”, subintitulata in pamfletul de fata...
De ce n-ar fi trist Eminescu ? Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea ?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate !" Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I.
Un profesor intreaba o eleva : Cine a scris poezia"Luceafarul" ? Ea raspunde : “Tudor Arghezi”.
Numerele creeaza ordine si frumusete. Si, cine nu si le doreste a fi prezente in viata sa ? Pe langa acestea, numerele au capacitatea de a ne dezvalui nenumarate trasaturi ale noastre sau ale altora, unele ascunse cu bunastiinta, altele despre care nici noi n-avem cunostinta. Revista “ELY STAR®” a publicat de-a lungul timpului “Numerograma descifrata” ( click aici ), dar si “Cifrele Destinului” ( click aici ) , de unde oricine poate afla beneficiile numerologiei si cate ceva din tainele sale. Astazi, ne vom ocupa de un capitol special al acestei stiinta-arta.
Numerologia relationala
Numerologia relationala se ocupa cu descoperirea auspiciilor sub care se desfasoara anumite asocieri, relatii sau parteneriate ; nemaivorbind despre compatibilitatea intre indragostiti, pe baza numerelor. Pe scurt, putem afla cu ajutorul ei, cum si cat ne potrivim sau nu, cu o anumita persoana, fie iubit/iubita, prieten sau parteneri de afaceri. Multe persoane, pentru a afla compatibilitatea cu o anumita persoana, apeleaza la “Marele Tablou al Compatibilitatilor” ( click aici ) si este interesant de vazut si acesta. Dar compatibilitatea astrologica zodiacala se refera la vibratia generala a semnelor, pe cand numerologia relationala, care se bazeaza strict pe numerele continute de data nasterii si numele celor doi indragostiti sau parteneri, va avea o relevanta specifica, anume, personala, a celor doi in cauza, si nu un aspect general.
Tot cautand pe net sa vad daca exista in tarisoara noastra, la nivel oficial, anumite profesii mai... liberale, am dat peste o sumedenie de activitati, care de care mai nastrusnice, cum ar fi cea de oglindar, dar asta are o poezie a ei, chiar inspira. Si, ce ziceti de preparator de ulei de copite, sau cea de scuturator, sau cea de taietor de pasari, sunt o multime de meserii ciudate, dar cea de pivnicer m-a dus cu gandul la „trecute vieti de doamne si domnite”. De fapt, doream sa vad daca un anumit domeniu este asimilat, cautand ocupatia de parapsiholog ; de ce nu m-am mirat oare vazand ca acest cuvant nu exista, desi cea de psiholog este. Pentru ca acest domeniu exista, dar nu este considerat, nici inregistrat, nici apreciat in mod oficial ; dar cel mai grav este faptul ca nu este inteles. Poate in secolul urmator, caci suntem prea inapoiati pentru a aprecia acest subtil, prea subtil domeniu. Daca nici psihologii nu sunt prea bine vazuti, cel putin in provincie, unde sunt asimilati de vulg cu psihiatrii, care si ei sunt priviti cu suspiciune, ce sa astepti de la legiuitorii marginiti, a caror cunoastere nu depaseste anumite granite ?!.. Nici profesia de astrolog, care nu este atat o profesie, cat, mai mult, o vocatie, nu am gasit-o prea usor ; era ratacita undeva intre prestatorii de servicii - frizeri, valeti, cameriste si personal pentru pompe funebre, ca doar sunt tot servicii pentru populatie, nu ? Dar, bine ca macar exista ! Apoi am descoperit ca exista si magicianul ; si m-am intrebat la ce forma de invatamant se formeaza un magician, caci acest cuvant are conotatii deosebite, ma gandesc la Magicianul de Fowles, la Marii Magicieni ai prozei fantastice, care au fost si raman Vasile Voiculescu si Mircea Eliade, si - nu in ultimul rand - la multi altii, pentru care Inalta Magie era un mod superior de a scrie, a compune, a picta si de a se manifesta in lume.
Un popor care nu-si cunoaste si nu-si respecta trecutul, nu are un viitor prea... luminos. Intreaga natie romana a privit cu amaraciune la parodia franceza a asa-zisului „salut romanesc” si presa de la noi nu ne-a facut cunoscute demersurile autoritatilor romane impotriva deteriorarii drastice a imaginii tarii noastre, in afara ei. Cum sa ne respecte alte natii, cand ei nu stiu nimic despre noi, caci ei nu vad decat cohortele de tigani romani, care cersesc pe strazile lor ? Dar, pe de alta parte, cum sa ne prezentam noi in fata altora, cand nu ne cunoastem trecutul, traim un prezent incert, iar viitorul nostru poate fi sumbru ? Nu pledam pentru sovinism, dar un nationalism sanatos ne-ar prinde bine. Avem si noi valori nationale, de rasunet international, dar nici noi nu le cunoastem, cum, dara, sa le cunoasca altii ? Trebuie sa invatam sa cunoastem valorile nationale si, mai ales, trebuie sa le facem cunoscute si altora. Trebuie sa invatam sa fim mandri ca suntem romani si sa ne mandrim cu inaintasii nostri, incercand sa le calcam pe urme. Cine stie ? Poate ca in sanul poporului nostru se mai afla inca oameni capabili a ne face cunoscuti pe intreg mapamondul cu fapte inaltatoare ; destul cu dezmatul politicesc ! Poporul s-a trezit in 1989, guvernantii inca picotesc... Unde ne sunt intelectualii, atatia cati au ramas, dupa ce unii s-au transformat in politicieni ? Vom milita pentru cunoasterea potentialului uman al poporului roman printr-o serie de articole dedicate „varfurilor” acestuia si vom incepe prin a va prezenta cateva dintre ele.
Celor carora li se va parea titlul prea... indraznet, le vom spune ca el nu este de-ajuns de indraznet ; nici pe departe atat cat este prostia omeneasca ! Avalansa de comentarii starnita de aparitia pe ecrane a peliculei AVATAR, a regizorului James Cameron, din luna decembrie a anului trecut, a provocat reactii dintre cele mai diferite, incepand de la critica obisnuita, la cele mai aberante obiectiuni. Sa fie clar : vorbim despre un film care, dupa numai cinci saptamani de la lansare a „spart” box-office-ul american si a obtinut la a 67-a editie a Galei Premiilor Asociatiei de presa straina de la Hollywood, doua premii : Globul de Aur pentru cel mai bun regizor, si Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic ; doar pana acum, caci urmeaza Oscar-urile ! ... Si ce aflam din presa : ca dupa premiera filmului in Italia, niste asociatii de parinti au protestat impotriva includerii peliculei in categoria audienta-generala (AG), motivand ca aceasta decizie reprezinta „o lipsa de respect fata de sistemul de protectie a copilului din Italia” ! N-am mai pomenit o gogomanie mai mare, desi, vom vedea mai jos, ca se poate ! Filmul nu are nici o legatura cu protectia copiilor ; probabil, sistemul respectiv ar trebui sa se ocupe de protejarea copiilor italieni de actiunile Mafiei, nicidecum sa-i apere impotriva... povestilor frumoase. ... Si ce mai aflam... Aflam ca presa de la Vatican, citata de The Telegraph, catalogheaza filmul drept „o poveste plina de clisee (!), siropoasa, lipsita de gust si de profunzime”. Ia, te uita ! Biserica se ocupa de critica de film ! Am putea zice ca „atata au inteles ei din film” ; dar nu-i chiar asa de simplu... Si, imediat, vazand si reactia Radio-ului Vatican, incepem sa pricepem, unde se bate. Acesta spune ca filmul AVATAR, citam : „cocheteaza cu pseudo-doctrinele ce au transformat ecologia in noua religie a mileniului”. Si totul devine limpede : se tem, teama de aparitia unei noi religii, teama ca Natura ar putea fi transformata intr-o noua religie, face ca presa papala sa tresara si sa puna la zid - un basm frumos. „Criticii” de la Vatican mai spun ca „intriga se transforma intr-o parabola anti-imperialista si anti-militarista ( n.ns. : Si asta e rau ? ), ce nu se apropie de valoarea altor filme mai serioase”. Aici au dreptate ; nu doar se apropie, ci depaseste cu mult, alte filme serioase. Impotriva acestor declaratii aberante, care spun ca filmul „nu va ramane in istorie pentru lipsurile si greselile evidente”, credem ca filmul va ramane, cel putin in istoria cinematografiei pentru destule motive si, impotriva celor care nici macar nu sunt capabili sa enumere aceste „lipsuri si greseli”. Si s-a mai facut auzita o opinie, de data aceasta de peste ocean, tocmai din Chicago, a unui consilier municipal, veteran din Vietnam, care si el considera filmul „anti-american” si anti-militar”. Oare am auzit bine ? Un fost combatant in „iadul” din Vietnam critica un film pentru „anti-militarismul” sau ?! De cand este pacea un „rau” pentru omenire ? Ambele opinii sunt periculoase, chiar pentru cei care le emit ! Seamana cu proverbul chinezesc care spune ca „e greu sa gasesti o pisica neagra intr-o camera intunecata, mai ales cand pisica nu-i acolo” ; filmul nu arata nici anti-american, nici anti-imperialism, nici anti-militarism, deci, unde au gasit ei „pisica”, nu stim.
Onomantia este o tehnica interpretativa a etimologiei si valorii simbolice a numelor, ea extinzandu-se asupra literelor care compun aceste nume. Cuvantul onomantie vine in limba romana din italicul „onomanzia”, mostenit si el din greaca veche, unde „onoma” insemna nume, iar „manteia” profetie. Asa cum in vechime aceasta metoda de divinatie era folosita - se zice - de adeptii lui Pitagora, si astazi inca, onomantia este mult folosita si in numerologie de specialistii acesteia. Aceasta tehnica serveste la caracterizarea individului si, daca originea numelui poate da indicii - e drept, destul de neinsemnate pentru ca, in timp, caracterul omului tinde sa nu se mai potriveasca cu numele care i-a fost dat la nastere - cele mai potrivite pentru a da indicii mai exacte, sunt literele care compun aceste nume. Iar intre acestea, initialele ( poate de aceea se scriu numele si prenumele cu litera mare ) sunt acelea care prin importanta lor, reprezinta literele-cheie ale numelui. Primele litere ale prenumelui si numelui exprima o vibratie care influenteaza personalitatea. Ele rezuma un nume si de multe ori, multi oameni folosesc, in locul numelui complet in semnaturi, doar initialele ; este si cazul unor parafe sau mesaje.
A fi sau a nu fi batran ? Batranetea si dificultatile ei
A scrie despre batranete atunci cand nu esti batran, poate fi destul de riscant. Exista riscul de a fi considerat patetic, de a „vedea” anumite lucruri cu alti ochi decat le „vad” ceilalti si de a te expune unor critici rautacioase. Eu fac parte din categoria celor care inca mai cred in intelepciunea si aplicabilitatea proverbelor, cum ar fi „Cine vorbeste seamana, cine asculta culege”. Asa ca, de aceasta data am ales ca subiect pentru noul meu articol „Batranetea si dificultatile ei”. Imbatranirea este un proces biologic determinat genetic. Se considera ca principalul responsabil este sistemul endocrin, intrucat este cel care regleaza masa musculara, osoasa, greutatea corporala, metabolismul si rezistenta organismului. Se produc o serie de modificari biochimice, functionale si de consistenta ale structurilor biologice ale organismului. Anumite manifestari ale acestui proces sunt legate de declinul hormonal. Schimbarile de natura fiziologica au un puternic impact asupra starii de sanatate psiho-afective. Sensibilitatea din punct de vedere biologic, aduce cu sine sentimentul de incapacitate ceea ce produce schimbari majore in imaginea de sine a persoanelor in varsta. La intrebarea „Cum va simtiti ?” multi dintre varstnici raspund „Ma simt inutil(a), as vrea sa fac mai mult, insa nu mai pot”.
Credem despre noi ca suntem buni sau rai, frumosi sau urati, cruzi sau milosi, dar, oare suntem noi asa cum credem ? Oamenii cred despre noi ca suntem plini de vointa sau lipsiti de ea, cred ca suntem muncitori sau lenesi, dar suntem noi, oare, asa cum ne vad oamenii ? Adevarul este undeva, la mijloc, si pentru a-l descoperi, este necesar sa ne cunoastem noi foarte bine. Nu intamplator, pe frontispiciul templului de la Delfi, era gravata traducerea latina a dictonului grec „Nosce te ipsum !”, imperativ care inseamna „Cunoaste-te pe tine insuti !”, iar asta nu-i o vorba-n vant... Si aici intervine, printre altele, numerologia, un instrument de autocunoastere exceptional, care poate sa dea un raspuns pentru scepticii care se intreaba „de ce sa apelez la numerologie” sau, de exemplu, ca mai jos...
Ori de cate ori lucrurile merg rau si cand asteptarile ne sunt inselate, sufletul ni se umple de disperare, durere si apoi de tristete. Se mai intampla sa cerem ajutor apropiatilor nostri si sa nu-l primim, pentru ca nu pot, nu vor, sau nu stiu cum sa procedeze. Se intampla sa ridicam privirea spre cer, sa punem intrebari de genul : „De ce tocmai eu ?”, sa imploram o rezolvare favorabila si cat mai rapida cu putinta. Ce se intampla cand cerem ceva si primim altceva ? Inainte de a raspunde la acesta intrebare, va supun atentiei urmatoarea povestire. In urma unui naufragiu a supravietuit un singur om. Valurile oceanului l-au dus pe tarmul unei insule mici si nelocuite. Zile intregi a asteptat sosirea unor salvatori, insa asteptarea s-a dovedit a fi zadarnica. Cu greu si-a construit o coliba, dar si mai greu gasea cate ceva de mancare. Foamea il chinuia din ce in ce mai tare, asa ca a fost nevoit sa se indeparteze tot mai mult de coliba sa. Intr-o zi si-a gasit coliba in flacari si nu exista o explicatie logica pentru o asemenea intamplare. Disperarea i-a cuprins sufletul si cazand in genunchi a strigat „Doamne, de ce ?”, dupa care a lesinat. A doua zi a fost trezit de sirena unui vapor care se apropia de insula. Dupa ce a fost salvat, omul a intrebat : „De unde ati stiut ca sunt pe insula ?”. Raspunsul salvatorilor sai a fost simplu : „Am vazut fumul care se ridica, iar noi stiam ca insula este nelocuita”. Aceasta intamplare l-a facut sa inteleaga faptul ca anumite incercari isi au rostul lor, explicatiile fiind imposibil de gasit, chiar inutil de cautat.
Cifra 7, Vadim si EBA „...Eu cred in numerologie...”
Cu 2500 de ani in urma, Pitagora, supranumit „parintele numerologiei” pretuia mult cifra 7 pentru potentialul spiritual pe care aceasta il continea. Cifra 7, numarul pitagoreic, considerat ca fiind magic, este simbolul dorintei de perfectiune. Arabii au fost cei care au introdus, in secolul al XII-lea cifrele - zise - arabe. In grafica lor de atunci, cifrele aveau un anumit numar de unghiuri, iar cifra 7, prin cele 7 unghiuri de configuratie, are o vibratie speciala. Este numar impar, masculin, celest si indisolubil. Valoarea sa secreta, 28, este extrem de puternica, pentru ca, prin adunare fatidica, aduce pe 7 la unitate ( 28=2+8=10=1+0=1 ). Septenatul a fost baza teologiei oculte a Egiptului ; Hermes marele initiat al Egiptului a avut 7 viziuni. Cifra 7 apare in Biblie de nenumarate ori ; in Apocalipsa sunt 7 biserici, 7 stele, 7 Spirite Dumnezeiesti, 7 peceti, 7 trompete, 7 flageluri, 7 cupe, 7 regi, 7 ceruri. Visul talmacit al faraonului aducea 7 vaci grase si 7 slabe, 7 ani manosi si 7 ani secetosi ; Turnul Babel era o piramida cu 7 terase, Solomon a construit Templul in 7 ani. Si, foarte important, Dumnezeu s-a odihnit in a 7-a zi dupa Facerea lumii.
A discuta despre loialitate intr-o lume in care „cine nu te stie, te vinde, iar cine te stie, te cumpara”, ar putea fi considerata o pierdere de timp, sau in cel mai fericit caz, un comentariu despre o posibila iluzie. A fost odata o femeie bogata, care nu avea nici sot si nici copii. Toata viata a trait retrasa, nu datorita egoismului, ci datorita unei cumplite dezamagiri suferite in tinerete care a marcat-o profund. Bogatia acumulata de-a lungul anilor era rodul cumpatarii si intelepciunii de a-si administra bunurile dobandite prin munca cinstita. Atrasi de mirajul averii sale, multi dintre cunoscuti au inceput s-o viziteze, care de care mai „binevoitori”, desi batrana doamna era tot mai bolnava. Intr-o dimineata de primavara batrana a murit si toti cei interesati au venit sa vada daca au fost inclusi in testament. Au pregatit in mare graba cele necesare inmormantarii si au plecat cu totii la casele lor, asteptand cu nerabdare intalnirea cu avocatul. Langa moarta a ramas doar o femeie ce o slujise timp de mai multi ani. Asistase neputincioasa la tot circul facut de asa-zisii prieteni si nu-si dorea decat sa-si conduca stapana pe ultimul drum. A fost singura care i-a stat la capatai, aprinzand cate o lumanare si improspatand apa la florile-i preferate pe care numai ea le adusese.
Cu cateva luni in urma, la inceputul acestui an, ziarele au relatat pe larg cazul unui britanic, operat chirurgical la o mana, sub stare de… autohipnoza. Cazul este interesant pentru a da masura posibilitatilor folosirii acestei tehnici in diverse cazuri, dupa cum vom vedea mai jos. Dar ce este autohipnoza ? Daca despre hipnoza s-a mai scris (click aici) , este randul autohipnozei si vom spune ca aceasta este tehnica prin care desfasuram asupra propriei persoane procesul de autoinducere a starii de transa ; facem aceasta prin propriile sugestii, nemaifiind necesara prezenta unui hipnotizator. Daca ne gandim bine, vom observa ca noi trecem mereu prin diferite stari : de meditatie, de concentrare sau de totala lipsa de atentie ; aceste stari au la baza o deplasare a atentiei noastre de la stimulii externi la cei interni, procesul petrecandu-se si invers. Reveria diurna in care cadem uneori este o stare de autohipnoza ; suntem in stare de veghe, putem parea prezenti, dar de fapt, suntem… undeva… in imaginar ; aceasta reverie poate fi si indusa, desi de cele mai multe ori, cand cadem in reverie in mod natural, aceasta se petrece fara interventia noastra. Capacitatea individuala de autoinducere a starii de transa difera de la individ la individ si poate fi determinata numai prin exersarea autohipnozei si observarea obiectiva a rezultatelor ei.
Superstitiile nu „iarta” pe nimeni. Tanar sau batran, bogat sau sarac, noi, toti avem 1-2 superstitii, indiferent daca ne dam seama de asta sau nu. Uneori superstitia ne-a intrat in obicei si nici n-o mai bagam in seama, alteori avem grija sa nu facem un anumit lucru, de exemplu, sa nu calcam pe un capac de canal, pe motiv ca asta ar aduce ghinion. Vom vorbi mai jos despre cateva superstitii ale bogatilor si afaceristilor de la noi, atatea cate le-am aflat ; pentru ca, de cele mai multe ori, tot din superstitie, acestia se feresc sa le faca publice.
Despre frumusete se spune ca este una dintre cele mai mari puteri omenesti, pentru ca oamenii, in special barbatii, au fost intotdeauna sensibili la frumos. Aristotel a spus cu sute de ani in urma ca „frumusetea este darul lui Dumnezeu”. Astazi ea este un veritabil atu pentru oricine. Pentru unii/unele poate fi un val pentru ascunderea multor cusururi si daca mai sunt si putin isteti, se folosesc cat de mult pot de lucrul acesta. De ce se preocupa oamenii atat de mult de infatisarea lor ? Pentru ca multi se amagesc crezand ca doar frumusetea fizica ii va face sa aiba pret in ochii celorlalti. Realitatea este ca, oamenii frumosi au o multime de avantaje datorita influentelor deloc de neglijat ale mass-mediei, filmelor si revistelor. De-a lungul timpului, preferintele oamenilor s-au schimbat mult. Dovada sunt picturile si sculpturile care au rezistat in timp, aratandu-ne ceea ce se considera a fi fost frumos la timpul respectiv. Exista o capodopera „Cina cea de taina” pictata de Leonardo da Vinci, pictura murala a carei istorie o consider deosebit de sugestiva pentru subiectul ales. Criticii de arta o apreciaza drept cea mai interesanta dintre operele sale. De ce ? Pentru ca pe langa valoarea artistica indiscutabila, prezinta acelasi chip in doua ipostaze.
Odata cu cea de a 29-a editie a Jocurilor Olimpice de la Beijing, civilizatia si cultura, traditiile si superstitiile Chinei, au intrat in atentia celorlalte populatii ale globului pamantesc. Desi noi descoperim abia acum anumite aspecte ale vietii chinezilor - printre care, superstitiile se afla la loc de cinste - poporul chinez mosteneste aceste superstitii din vremuri imemoriale si, de-a lungul veacurilor, recunoscuta intelepciune orientala le-a pastrat si le-a transmis urmasilor. Asa au ajuns si la noi. Aproape toata lumea a auzit de Feng Shui, nu insa si de superstitiile legate de geomantia chineza. Si mai interesante sunt supersitiile legate de cifra 8 si, nu in ultimul rand de mascotele FUWA. In contextul celor scrise in acest intro, va invitam sa cititi un amplu material despre superstitiile poporului chinez.
Contact 
Prima Pagina 
