Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort ? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi ? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada ? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii ?
Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decat sa vorbesc urat despre ea. Sa-i spun vorbe grele in fiecare ora, in fiecare dimineata, cand intarzii cat pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, piinea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei. Am obosit de tara asta. Am obosit de tara in care cei care conduc ma cred prost si-mi spun "omul simplu, de pe strada", omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gingav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus. Am obosit de tara in care nimic nu este ceea ce pare : un site colorat cu multe promisiuni al unei gradinite private e doar un paravan in spatele caruia se afla o cladire care-i adaposteste pe prescolari de ploaie cat timp parintii se afla la serviciu (altfel, educatoarele isi roaga colegele de breasla mai norocoase, de la alte gradinite, sa fure plastilina si creioane). Avocatul care-mi promite ca va castiga procesul n-are niciodata chitantier pentru banii pe care-i dau si nici argumente in instanta. Nici sefa firmei de recrutare nu-mi da chitanta pe banii primiti, pe care i-am dat sotului ei, venit la intilnire in trening, intr-o statie de autobuz. Atunci s-a desfasurat si ultimasecventa de colaborare, fiindca plata taxei n-a fost urmata de nici o invitatie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editura foarte renumita, scoate carti de filosofie de pensionar trist, de jucator de table fara noroc, si literatura erotica, pe linga care graffiti-urile din WC-urile si garile publice sunt suave declaratii de amor. Iar patronul te felicita daca ai reusit sa-i promovezi cartile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care inca nu s-a culcat. Ca asa, ar fi putut s-o faca si el... Profesoara de franceza a nepotului meu miroase a vodca, profesorul de religie nu-l lasa sa iasa in timpul orei sa faca pipi, iar cea de fizica pleaca in Grecia din doua in doua saptamini (plus in vacantele scolare). Redactia la care m-am angajat are doua birouri pentru redactori - unul pentru facut sex - si un art director care ilustreaza un articol despre cartea Golful francezului cu doua fotografii : una cu o laguna si cea de-a doua cu un francez, Anonim. Adica nu stim daca e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII si zimbeste timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistentele mele, multe, nadusite, cu o imagine portocalie a unei corabii in apus de soare. Pentru laguna n-am mai avut suflu. Si nici pentru corabie. Redactorul-sef spune ca-i genial, ca face si art si e si director, ca numai el poate sa aplice, in Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei si numai el poate sa ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursulet in brate, si clipul Nokia - cu maini inlantuite. Din cauza lui, intreaga redactie si-a dat demisia. A ramas doar redactorul-sef. Isteric si nefericit. Din cauza celor care au pregatit o conspiratie impotriva lui.
Iata ce scria Paulo Coelho pentru FEMEI mature si imature : „Lectiile vin intotdeauna atunci cand esti pregatit, iar daca vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ti trebuie pentru pasul urmator”.
• Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe. • Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil. • Femeile imature il „verifica” pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat. • Femeile imature incearca sa „inlantuiasca” un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te „inlantuiasca” el pe tine. • Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc... Femeile mature, in aceeasi situatie, spun „Opreste-te”, se ridica, se imbraca si pleaca.
Articol oferit de cititorii ziarului "Saptamana Financiara" Autor : Gabriela Vranceanu Firea ( www.sfin.ro )
Ezoterismul a intrat in casele noastre tiptil-tiptil, la fel ca si criza. La inceput a fost negarea, apoi confirmarea. Sa le luam pe rand. Respingerea ideii ca infoenergetica ne poate marca viata este la fel ca si inlaturarea posibilitatii ca un crash global ne-ar putea afecta. In principiu, respiratia noastra cotidiana nu depinde de cele doua fenomene. Toate posibilitatile sunt la noi, suntem stapani pe resursele noastre materiale si spirituale. Ce ne facem insa in situatia in care totul in jurul nostru se prabuseste. Sau cand suntem slabiti de propriile incercari nereusite, obositi de rutina zilnica, macinati de stres. Atunci, fara a gasi vreo explicatie de natura mistica sau din domeniul radiesteziei, fortele noastre palesc. Vitalitatea scade, puterea de a reactiona, de a fi creativi, de a gestiona inteligent situatiile. Vad o legatura certa intre felul in care e privita criza in Romania, precum si recentul scandal iscat de presupusa flacara violeta care ar fi imputinat puterile unui candidat. Care l-ar fi blocat in momente-cheie. Acceptarea faptului ca nu suntem de neinvins, ca nu detinem energii perpetue, ca suntem unici ca indivizi, dar nu putem actiona in solitudine, ca avem nevoie de viata sociala, de relationare, iata in fapt aceeasi explicatie pentru doua subiecte atat de diferite: criza si atacurile energetice.
*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii ; cine nu-si schimba existenta ; cine nu risca sa construiasca ceva nou ; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau ; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis ; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile „responsabile”.
Dupa citirea articolului "Vampirismul energetic la romani" mi-am amintit o "mica" observatie pe care profesoara mea de engleza mi-a facut-o chiar la inceputul studiului limbii engleze. Cum orice invatare a unei limbi straine incepe cu : salutul, mi-a atras atentia in mod special ca intotdeauna raspunsul la intrebarea (de complezenta) : "ce mai faci ?" sau "cum iti merge ?" este : multumesc ! sunt bine (sau ) foarte bine ! si in nici un caz nu incepi sa te plangi de dificultatile pe care le ai, de diferitele suferinte pe care le porti...etc. Este inadmisibil asa ceva ! Bineinteles, exceptie fac doar persoanele care sunt foarte-foarte apropiate sau situatiile extreme. Va propun sa analizati si dvs. cum decurge o conversatie pe care o aveti cu o cunostinta, un fost coleg, un fost sau actual vecin...... Am sa va retin atentia doar cu doua exemple :
Avertisment ! Extremele unor parinti In orice directie
Intr-o traditie mai veche a rubrici, va prezentam un articol trimis de V.P. din Giurgiu, in care ideea „in orice directie” capata noi forme. Articolul a fost scris de Luiza L. ( anul trecut ) in jurnalul.ro iar mesajul acestuia este unul cutremurator. Dincolo de umorul romanesc, realitatea celor expuse in material, este una socanta. Ne place sa credem ca noi nu facem asa ceva…ca nu procedam asa, si, cu siguranta ne amuza simplitatea materialului, chiar daca conotatia acestuia este evidenta. Vorbim aici de extreme…bineinteles…
Nascuti la inceputul anilor 60- 70-80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile, inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Si ca sa fim in tonul rubricii, va prezentam : Romania, un cerc vicios
Citesc peste tot, si in acest site, si in altele, si in diverse articole de presa, parerea unora sau altora, mai mult sau mai putin avizati, despre Romania si despre cei care traiesc in ea. Opiniile sunt, cu precadere, proaste. Cei care scriu sunt (sau cred ca sunt), cu precadere, destepti. E clar ca vor cu totii o schimbare. Una concreta. Au obosit, dom'le, sa traiasca printre romanii nostri.
Si poate au dreptate. E greu sa traiesti in Romania unde, la modul cel mai serios, nu poti cumpara ceva fara sa nu existe probleme la casa de marcat, nu poti trimite o scrisoare fara sa te enervezi pe functionara de la posta, nu poti trece strada fara sa risti sa te faci una cu soseaua, nu poti merge la iarba verde fara sa fi deranjat de o mindra si inaltatoare manea, iar exemplele pot continua.
"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata ! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat . Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat... Dar nu conteaza ! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna !
*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.
Contact 
Prima Pagina 
observatie pe care profesoara mea de engleza mi-a facut-o chiar la inceputul studiului limbii engleze. Cum orice invatare a unei limbi straine incepe cu : salutul, mi-a atras atentia in mod special ca intotdeauna raspunsul la intrebarea (de complezenta) : "ce mai faci ?" sau "cum iti merge ?" este : 
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. 
