Originea... ... lor se pierde in negura veacurilor, dar se stie ca erau folosite de druizi, sacerdotii celtilor, in practici religioase, magie si divinatie, simbolistica lor ca alfabet secret religios fiind cunoscuta inca din secolul VII. i.Chr. Cuvantul care desemneaza “runa” vine din limba gotica veche si inseamna “taina”, iar “runen” inseamna “a murmura tainic”, “a descanta”, “a invoca in soapta”. Se spune ca Odin, zeul suprem al lui Aesir - neamul zeilor - a suportat un dureros ritual de sacrificiu in cautarea cunoasterii. El a stat agatat in propria sulita de Copacul Lumii, Yggdrasil, 9 zile si 9 nopti. In acest timp, din copac s-au desprins crengute si ramurele, pe care Odin le-a adunat, dobandind astfel puterea runen. Mai tarziu, el a transmis aceasta putere zeitei Freya, care l-a invatat in schimb, magia. Cel care i-a invatat pe oameni sa citeasca runele, se spune ca a fost zeul luminii, Heimdall, cel care pazeste Aurora Boreala. Runele erau gravate sau trasate pe numeroase obiecte, sabii, coliere si chiar pe case, fiind folosite ca talismane sau amulete, fara ca acest lucru sa scada importanta lor divinatorie. Se spune ca si oamenii simpli isi faceau rune, folosindu-le ca talismane sau obiecte de revelat drumul destinului. Tocmai acest lucru a favorizat pastrarea unora dintre acestea, fapt care a facut posibila transmiterea lor pana astazi, ajungand la noi numeroase astfel de dovezi ; iar una dintre cele mai cunoscute inscriptii runice este cea care atesta construirea unui pod, zisa Piatra Siguard, descoperita in Suedia.
Exista in Romania, in satul Costesti, comuna Otesani din judetul Valcea, un muzeu in aer liber, in care se gasesc niste pietre ciudate, de forma sferica sau lunguiata, de diferite marimi, numite „trovanti”. Acest cuvant provine din italiana si inseamna „eratic” ; eraticele sunt blocuri sau stanci, asezate in regiuni sau locuri cu care nu au nimic comun din punct de vedere geologic, care nu sunt fixe si de obicei sunt aduse de ghetari (cf. DEX), in cazul nostru fiind vorba despre pietre. Dar specialistii sunt evazivi in a afirma ca aceasta este originea pietrelor din acest muzeu. Cert este ca ele ating uneori cativa metri, iar alteori, cativa centimetri. Au forme extrem de ciudate si oamenii locului spun despre ele ca sunt „pietre care cresc”.
Semnul din titlu este litera greceasca „pi” cu care este denumit numarul 3,14... „Pi” este raportul dintre circumferinta cercului si diametrul acestuia si este un numar irational, adica este o fractie zecimala cu un numar nesfarsit de zecimale, deci infinit si neperiodic, deoarece nimeni n-a descoperit vreun model de repetare a zecimalelor sale, desi exista grupe de cifre care se repeta, ca 7777 si chiar 999999. La o trecere rapida prin istoricul acestui numar , vedem ca era cunoscut inca din vechime ; egiptenii il cunosteau, dar nu asa cum il stim noi astazi, ei estimand acest raport ca fiind 3,1604, o valoare mai mare ca cea cunoscuta astazi ; babilonienii au calculat = 3,125; la fel caldeeni, evreii si chinezii care il considerau egal cu 3. Nu se stie exact cine si-a dat seama ca este constant indiferent de marimea cercului, dar se stie ca numarul 3,14... este denumit „constanta lui Arhimede”, deoarece acesta a inventat formula „circumferinta = diametrul x 3,14 ; prin aceasta, Arhimede a rescris istoria matematicii. De altfel, in antichitate se spunea ca „nu exista forme la fel de sacre ca cercul sau sfera. De aceea Dumnezeu a facut Soarele si Luna, precum si celelalte stele - sfere”, caci fara , cercul si sfera, simbolurile perfectiunii, nu se pot defini. De-a lungul timpului acest numar interesant a fost studiat cu asiduitate si abia prin anul 200 era noastra, s-a ajuns la valoarea lui = 3,1415... Acest numar poate fi regasit in formulele folosite in fizica, inginerie aplicata, in electricitate si electronica, in probabilitati, proiectari de structuri si navigatie si multe altele. Astazi, cu ajutorul calculatoarelor performante s-a ajuns la calcularea unui numar extrem de mare de zecimale ale lui si ne putem intreba, cine are nevoie de miliardele lui de zecimale, dar vedeti ca misterul si magia acestui numar aprinde imaginatia multora.
Platoul Gizeh din Egipt poarta una dintre cele 7 minuni ale lumii antice - piramida lui Keops - care, impreuna cu celelalte piramide si cu Sfinxul, suscita interesul intregii omeniri ; si astazi numerosi oameni viseaza sa o vada, iar multi dintre ei ajung sa o admire in toata maretia ei. Nu numai interesul turistic anima omenirea ; oamenii de stiinta din toate specialitatile au studiat-o si continua sa o faca si in prezent, deoarece s-a constatat ca dupa atata timp de cercetari, Marea Piramida n-a dezvaluit decat o prea mica parte din secretele ei. Se pare ca exista un mesaj profund si enigmatic in aceasta constructie, iar intelesurile ei sunt inca nedescifrate, cu toate eforturile savantilor care s-au aplecat, de-a lungul timpului, asupra dezlegarii acestora.
Piramida lui Keops
Sau Marea Piramida, cum i se mai spune, deoarece este proportional cea mai mare dintre cele de pe platoul Gizeh, a fost la timpul construirii sale, cea mai inalta constructie din lume, avand inaltimea de 145,75 m, si asta pana in secolul al XIX-lea, in 1889, cand s-a construit Tour Eiffel. Piramida are latura de 227 m, 2.521.000 metri cubi de piatra si a fost construita de faraonul Khufu, in jurul anului 2560 i.Chr., pentru a-i servi - se spune - ca monument funerar. De-a lungul secolelor, piramida, care fusese placata cu placi slefuite din granit, si-a pierdut din inaltime, avand acum 138 m. Nu vom insista asupra modului de construire ; vom spune doar ca, sunt multe teorii, presupuneri, asupra modului cum ar fi putut fi manipulate enormele blocuri de piatra ; dintre aceste teorii, cea mai interesanta este aceea care spune ca cei vechi care au construit-o cunoasteau o modalitate de modificare a nivelului vibratiei energetice a pietrei sau ca ei ar fi putut sustrage piatra influentei fortei gravitatiei, facand astfel posibila transportarea blocurilor masive ( P.Liekens ). Daca asa a fost sau nu, nu putem sti cu siguranta si cine-stie-cand vom afla...
Nascut la 16 februarie 1836, la Hotin in Basarabia, din os domnesc, Hasdeu a purtat la nastere numele de Tadeu Hasdeu, abia mai tarziu luandu-si numele de Bogdan Petriceicu Hasdeu, sub care este cunoscut astazi. B.P.Hasdeu a fost o personalitate de o vasta cultura - Mircea Eliade spunea despre el, ca este un „geniu de o inspaimantatoare vastitate” - fiind academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric si om politic. Astazi, insa, ne vom ocupa de activitatea din ultima parte a vietii sale, dedicata aproape in totalitate, memoriei unicei sale adorata fiica - Iulia Hasdeu, pe care a pierdut-o pe cand aceasta avea numai 19 ani si cu care, tatal indurerat a voit sa intre in legatura prin spiritism.
Cititorii revistelor A.A.P.E.S. ( www.aapes.ro ) si-au manifestat dorinta de a afla mai multe despre exorcism, exorcizare, cum se explica posedarea demonica si cum se manifesta ea, care este diferenta intre un posedat de diavol si o persoana asupra careia a fost trimis un blestem si, chiar, „masurile” pe care le putem lua contra demonilor nostri interiori, dar si multe altele, despre care vom vorbi mai jos, sub forma urmatoarelor titluri : Scurt istoric, Ce este exorcismul ? , Exorcizarile biblice, Cum „lucreaza” diavolul, Despre manifestarile demonice, Exorcizarea in ortodoxie si catolicism, Posedat sau bolnav psihic, Parapsihologia poate exorciza ? , Concluzie.
Amintindu-ne viitorul... Sa incepem prin a spune ca subiectul acestui articol nu este acela al „masinii timpului”, al vreunei calatorii efectuate fizic in viitor, ci el se refera la posibilitatea ca viitorul sa existe inainte de a-l percepe noi. Totul a pornit de la o serie de experimente care constau in monitorizarea activitatii creierului, inimii, pielii si membrelor, pentru aflarea vitezei de raspuns a acestora la stimuli. Rezultatele - surprinzatoare - au aratat ca exista o perioada de „anticipare” a aplicarii stimulului, ca inima este si ea implicata in acest proces de anticipare a viitorului, in egala masura, desi acest lucru nu este conform cu ideea ca in ceea ce priveste perceptia, numai creierul are ceva de spus. S-au facut alte experimente, cu alte rezultate uimitoare; s-au conectat la un computer un numar de computere-generatoare de evenimente intamplatoare din toata lumea, care functionau fara intrerupere, inregistrand un anumit grafic ce arata aproximativ ca o linie continua. Apoi, au fost observate cresteri ale valorilor graficului, generand curbe in diferite momente. S-au observat astfel de curbe in ziua inmormantarii printesei Diana, cu cateva ore inainte de 11 septembrie 2001 si in preajma iscarii cumplitului tzunami din decembrie 2004 si acestea sunt numai cateva exemple.
Motto: „Nu exista coincidente, ci doar potriviri cosmice” (de pe un forum)
Da si nu ! Pentru a intelege mai bine acest raspuns, destul de echivoc, sa vedem mai intai care este semnificatia acestui cuvant. „Coincidenta este faptul de a coincide” ( DEX ), iar cuvantul vine de la verbul „a coincide” care inseamna „a se petrece simultan, a se produce in acelasi loc”. Nu intamplator am subliniat cele de mai sus ; exista o conditie pentru a se produce coincidenta : faptele, evenimentele coincidente trebuie sa se petreaca simultan, in acelasi loc. Coincidentele sunt niste „evenimente-semnal” si nu trebuie confundate cu intamplarile similare. Cand Marioara si Mariuca se intalnesc la intrarea in bloc, venind de la piata, asta poate fi o coincidenta. Venirea lor din acelasi loc - piata - si intrarea lor simultana in bloc, dau acestui fapt caracter de coincidenta. Dar, cand la o anumita curba de pe sosea, se petrec, la distanta in timp, doua sau mai multe accidente similare, atunci - sigur - nu este nici un fel de coincidenta !
Cu circa 2-3 ani in urma, un cotidian romanesc foarte serios, relata despre „casa bantuita de fantome” din Craiova. Se povestea acolo despre o casa, dandu-se si numele familiei care o locuia, in care aveau loc numeroase fenomene inexplicabile, care au sfarsit prin a da numele lor acelei case - „casa cu fantome”. Era o stire lapidara si, in nici un caz, nu era publicata pe 1 aprilie. Asta m-a facut sa-mi amintesc de vremea copilariei cand, aflandu-ma prin partile Varciorovei ( Mehedinti), intr-un sat, azi disparut sub apele Dunarii la Portile de Fier, femeile vorbeau despre fantoma Martolea, ca fiind cea care pedepsea pe cei care lucrau martea si vinerea, luandu-le graiul ; si astazi, inca mai cred ca atunci, copil fiind am „vazut-o” pe Martolea pe un pod, candva, pe inserat. Desigur, acum incep sa am unele indoieli, dar impresia puternica de „fantoma” mi s-a intiparit in minte. DEX-ul spune ca fantoma este „o fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni cu imaginatia tulburata sau pe care o creeaza fantezia scriitorilor”. Sa vedem daca numai cei cu „imaginatia tulburata” sau scriitorii pot „vedea” fantome.
Desi in zilele noastre nu se stie exact, unde anume se aflau aceste minunatii, se spune ca exista un proiect de reconstituire a acestora intr-un viitor Irak modern. Desi li se spune "gradinile suspendate" acestea erau doar plantate pe terase suprapuse in trepte, unde apa era pompata prin munca sclavilor si trimisa printr-un sistem ingenios de irigatie.
Ultima parte a vietii sale, Napoleon Bonaparte a petrecut-o in exil pe Insula Sfanta Elena - in Atlanticul de Sud - ca prizonier al englezilor. Cu putin inainte de moartea sa - la 5 mai 1821 - fostul Imparat scria in jurnalul sau: "Mor prematur, asasinat de oligarhia engleza..." Istoria avea insa sa arate ca - desi asasinat - probabil el n-a murit de mana englezilor. Sigur, ipoteze ale acestei morti premature - avea doar 52 de ani - au fost nenumarate, chiar de la inceput. Autopsia a fost facuta de nu mai putin decat sapte medici:medicul lui personal, Francesco Antommarchi si sase medici englezi, asistati de guvernatorul insulei sir Hudson Lowe pe care Napoleon il dispretuise profund pe parcursul intregii perioade a exilului sau pe insula Sfanta Elena si pe care-l banuia de intentii asasine. Neintemeiat, cum vom vedea mai jos.
Nu este vorba de cunoscuta autocombustie spontana, ci de o boala ingrozitoare si enigmatica - pe atunci , aparuta in sec.X in Europa si care a bantuit acest continent timp de noua secole, ea fiind semnalata si in America. Pe scurt, bolnavii acuzau senzatia de arsura cumplita, halucinatii, pielea li se usca, membrele se gangrenau si cadeau innegrite. O boala ingrozitoare care inspaimanta multimile din Evul intunecat, prin numarul extrem de mare al celor ucisi de aceasta maladie, careia nu i se gasea leacul.
Anul 1947 a adus comunitatii academice de pe intreg mapamondul, o stire-traznet, o descoperire stupefianta: manuscrisele de Marea Moarta. In noiembrie 1947, un pastor descoperea absolute intamplator in grotele de langa Qumram cateva suluri continand manuscrise din vechime. Luate la cercetat de numerosi oameni de stiinta teologi, arheologi si istorici, departe de a lamuri originea lor exacta sau sensul continutului, manuscrisele mai mult adancesc misterul, cu atat mai mult cu cat starea lor este precara, iar dimensiunile variaza de la petecute care contin o singura litera pana la cele care cuprind doua sau trei coloane de text.
Una dintre cele mai interesante si controversate enigme ale istoriei, cea care a facut sa curga rauri de cerneala si nenumarate supozitii, a fost cea a omului cu Masca de Fier.
Incarcerat pe rand in fortaretele Pignerol si Exiles, apoi in insulele Saint-Marguerite-Honorat si, in final, in celebra fortareata Bastilia, avand fata acoperita cu o masca de fier (care i-a dat si numele), detinut dar cu inlesniri evidente ale regimului de incarcerare, secretul Mastii de Fier a fost pazit cu strasnicie de-a lungul anilor de temnita.