„Deja-vu” este acel sentiment de intensa familiaritate cu o imprejurare, peisaj, persoana sau loc, pe care nu le-am mai vazut nicicand inainte. Acest sentiment - aparent bizar - ne provoaca trairea profunda ca suntem protagonistii unei scene ce s-a mai derulat, aievea, nu stim cand, nu stim unde. Sentimentul, desi dureaza putin, cateva zeci de secunde, e puternic, simtim acut faptul ca „am mai fost candva pe aici” sau ca „am mai trait asta candva”. Daca este vorba de o persoana pe care o „recunoastem”, avem dorinta irepresibila de a-i spune : „Parca te cunosc de o viata, din alta viata...”. Expresia in sine este varianta franceza pentru „deja vazut”, fiind inventata de Emile Boirac in 1876. Termenul de deja-vu are si cateva variante : deja-vecu (deja trait), deja-senti (deja simtit), deja-visite (deja vizitat). Deja-vu-ul este o experienta larg raspandita. Conform unei statistici din 1986, 67% dintre americani traisera fenomenul. Se pare ca deja-vu-ul se intampla mai des femeilor decat barbatilor, mai curand persoanelor tinere decat celor varstnice. Cei ce au experimentat deja-vu-ul sunt intuitivi, cu o imaginatie bogata, fiind sensibili la perceptiile extrasenzoriale. La copii putem vorbi de sentimentul real de deja-vu, fiindca acestia nu au experienta de viata sau lecturi care sa le influenteze perceptia. Aici putem aminti de acei numerosi copii ce au identificat locuri necunoscute care le erau familiare, in care se pare ca traisera intr-o alta viata. Exista o bogata literatura de specialitate in acest sens... Deja-vu-ul este un fenomen firesc, insa greu de studiat intrucat apare spontan si dureaza foarte putin, fiind declansat de o imagine, un sunet, un miros si aparand in stari extreme, fie de relaxare, fie de extenuare.
„Victorioasa” flacara violet sau Cine trimite in ridicol parapsihologia
Contactati de cateva publicatii scrise si on-line, dar si de posturi tv in „problema flacarii violet”, consideram ca este nevoie de putina lumina in ceea ce priveste modul cum este perceputa parapsihologia. In paginile revistei ELY STAR tocmai asta incercam sa facem : sa nu aruncam in derizoriu, lucruri despre care nu stim decat din auzite, cum ar fi parapsihologia. Caci, iata, multe se pot intampla... De pilda, sa isterizezi populatia si, vai, mass-media. Daca deschizi televizorul, poti vedea un politician serios, spunand - senin - ca adversarul a fost victorios, pentru ca : „era joi si acela purta o cravata ( sau un pulover) violet ! Ca joia este ziua flacarii violete ( chiar asa a zis ) si, se stie ca joia...” N-am inteles ce-a vrut sa spuna si ce anume „se stie”. Poti sa vezi la televizor, un alt distins politician, facand afirmatia ca s-au folosit impotriva sa forte oculte, pentru a fi anihilat ! Doamne fereste ! Ca el stie si cunoaste oameni care fac „asta” ; i-au facut si d-sale la confruntarea aceea... Iar consoarta intareste, spunand : „Cred ( observati nuanta ? ), cred ca ( n.n. sotul ) a fost atacat energetic, pe anumite „bucati” ! N-a spus care bucati. Stiti care a fost raspunsul partii adverse ? Cel de imaginat : „de ce n-au folosit si ei „asta ?!” Acum, toata lumea stie ca orice conducator de stat are „pe langa casa” un asa-zis „paranormal” sau un astrolog sau mai stiu eu ce persoana cu capacitati deosebite. Si vom vedea mai incolo, ca adevarul iese, incet-incet la suprafata.
Orice copil se naste cu anumite abilitati, cu un anumit potential ; uneori cu talente, alteori cu inteligenta si, mai rar, cu geniu. In timpul cresterii, copilul interactioneaza cu mama, cu familia, cu mediul inconjurator si sufera influente diverse ca, educatia familiala, scolara si, de ce nu, autodidacta ; el isi formeaza astfel, propria personalitate si capata un anumit tip de caracter. Este de la sine inteles ca, datorita mediului social, factorilor urban/rural, gradului de civilizatie in care ei traiesc, se dezvolta proportional si cunostintele respectivilor copii. Uneori, talentul sau chiar geniul, se pot pierde datorita acestor conditii ; alteori - nu. Este cunoscut celebrul de-acum Costel Busuioc, un talent nativ, care datorita conditiilor care nu i-au permis aceasta, s-a afirmat abia la maturitate. Pe de alta parte, exista parinti cu posibilitati materiale si cu veleitati de nascatori de talente ; acestia isi inscoleaza copiii, de la varste fragede - 3-5 ani - punandu-i la cazne grele : balet, pian, vioara etc. Dar odrasla n-are pic de talent ; el vrea sa fie matematician sau bucatareasa ; si pana la urma - asta va deveni ! Am facut acest „intro” prea lung poate, deoarece o mamica de copil-special, citind despre copiii-Indigo, Cristal sau Curcubeu si intuind ca exista posibilitatea ca micuta sa fiica ( Maria ) sa fie un astfel de copil-special, si-ar dori sa-i ofere „educatia de care are nevoie, in functie de caracteristicile ei speciale si de misiunea pe care - poate - o are aici”. Mamica respectiva dovedeste mult bun-simt si multa prudenta, punand aici cuvantul „poate”.
Primim la redactie numeroase intrebari in legatura cu analiza karmica a horoscopului natal. Cititorii nostri vor sa afle ce reprezinta, mai exact, „portretul karmic” pe de o parte ; iar pe de alta parte, altii vor sa stie de ce vietile lor sunt marcate atat de puternic de energii negative. Unii doresc sa-si cunoasca tendintele vietilor precedente din pura curiozitate ; altii, mai evoluati, doresc sa cunoasca manifestarile trecutelor vieti, pentru a nu le repeta pe cele negative si a le corecta in aceasta viata, ceea ce este extrem de laudabil. Mai sunt cei nedumeriti si nemultumiti de energiile negative care se manifesta in viata lor. Pentru toate aceste categorii de persoane, incercam sa lamurim aspectele care-i intereseaza, intr-un limbaj cat mai usor de inteles. Este bine sa cititi si articolul „Astrologia - constelatia cunoasterii”, capitolul „De ce karma ?” ( click aici ).
Portretul karmic
Portretul karmic este „textul” care rezulta din „lectura” karmica a horoscopului natal, care horoscop este, de fapt, o rezultanta a unor precedente experiente de viata, in care este continut si aspectul evolutiv al individului. Karma este legea cauza-efect, o actiune care nu este independenta, ci este legata de una precedenta, generand un efect care, la randu-i, naste o noua actiune. Acest ciclu poate continua la infinit, daca nu intelegem semnificatia comportamentului sau atitudinii noastre si nu reactionam pentru a modifica in mod benefic impulsul care ne impinge la o noua actiune. Tema natala poate fi definita ca fiind un scenariu existential, pe care individul nu-l cunoaste, dar pe care il poate accesa in parte, cu ajutorul portretului sau karmic, care il va ajuta sa „vada” ce se ascunde in spatele asa-zisului destin, sa accepte experientele vietii sale, sa depaseasca propriile angoase si sa-si traiasca viata intr-o armonie desavarsita.
In cursul consultatiilor pe care le-am dat de-a lungul timpului, celor care doreau sa cunoasca unele predestinari din viata lor, am incercat intotdeauna sa-i fac pe oameni sa inteleaga un lucru esential, si anume ca predestinarea este o circumstanta care poate fi schimbata, sau cel putin influentata. Destinul nostru nu este un lucru pre-fixat, dinainte hotarat, singurul lucru sigur fiind cel al trecerii Dincolo, moartea. Am staruit asupra posibilitatilor noastre nelimitate, de a face schimbari - pe cat posibil, in bine - in modul nostru de a gandi si actiona. De multe ori am sesizat la interlocutorii mei, tendinta de a avea o incredere neclintita intr-un destin imuabil, o karma, datorita careia ei credeau ca sufera intr-un fel sau altul si am incercat sa schimb acest mod de gandire eronat si, la urma urmei, profund daunator. Multi au o atitudine resemnata, acuzand karma de esecurile suferite de-a lungul vietii, crezand ca ei n-au nici o responsabilitate pentru asta si refuzand sa schimbe ceva in modul lor de a gandi si a actiona. Dar... cine nu schimba, nu castiga...
Lumile paralele... ...intre conceptia materialista si vederea spirituala
Secolul XX a transformat multe conceptii spirituale pline de sens in conceptii lipsite de spiritual, in special datorita gandirii materialiste care a inflorit in prima jumatate a secolul XIX. Datorita lui Darwin si Kant stiinta a capatat un caracter material speculativ, care pana la acesti mari ganditori nu a mai existat in istoria omenirii. Stiinta a apartinut mereu preotilor si initiatilor, care o recunosteau ca adevar suprem, deseori revelat oamenilor de diversi supraoameni, numiti eroi, semi-zei, sau fii ai lui Dumnezeu in versiunea babiloniana din Geneza 6:6 si pastrati de traditie ca inventatori ai stiintei si tehnicii. Stim cu totii ca matematica are ca reprezentanti de seama pe preotii din Mesopotamia, Egipt si pe filosofii-initiati din Grecia Antica (Pitagora, Platon, Euclid, etc.), astronomia de azi isi are originile in templele Inannei din Sumer, iar chimia si fizica au fost patronate de preotii constructori de temple si de preotii medici ale marilor civilizatii antice. Panta materialista spre care s-a indreptat stiinta in ultimele doua sute de ani nu este criticabila si nici inutila omenirii, caci progresul tehnic din aceasta perioada este cu adevarat fascinant. Sa poti citi prin internet o carte care se afla pe partea cealalta a pamantului, sa poti vorbi si vedea live rudele de pe un alt continent, sa poti comanda cum vrei sa iti arate viitorul copil prin ingineria genetica, acestea sunt realizari deosebite, mai ales pentru ca ele se infaptuiesc in lumea fizica si prin mijloace pamantesti sau subpamantesti. Chiar daca vorbim despre comunicarea telepatica sau lecturarea unei carti prin clarvedere, cum se spune ca putea citi H.P. Blavatsky, sau despre posibilitatea de a chema la trup intr-o anumita familie un anumit spirit, totusi aceste lucruri se faceau prin intermediul unei lumi spiritual-sufletesti si nu prin lumea fizica insasi.
Despre Clarvedere Clarvederea ca drum. Initierea si iluminarea
Clarvederea a devenit un simplu termen, cu intelesuri atat de diferite, incat este greu sa nu gasim contradictii in definitiile pe care le primeste aceasta capacitate paranormala astazi. Pentru inceput o sa consideram clarvederea ca pe o abilitate speciala pe care nu o au toti oamenii, in masura in care nu toti oamenii pot desena un magar sau o mana. El este compus in majoritatea limbilor din alaturarea radacinilor „clar” si „a vedea”, o explicatie simpla a termenului fiind data de aceste parti componente insele. Literatura esoterica a folosit acest cuvant pentru a desemna vederea spirituala care poate patrunde adevaruri ce in mod normal nu sunt accesibile tuturor oamenilor, adevaruri fie oculte sau ocultate, fie care tin de previziune, ca de pilda in cazul profetilor vechitestamentari. In lumea bizantina „vederea in duh” este sinonim cu „clarvedere” - aceasta capacitate fiind un dar divin pe care il primeste cel vrednic de el, sta sub semnul-tabu al harului. Diversi Parinti cuviosi ai Bisericii sunt recunoscuti astfel ca vazatori in duh. Literatura esoterica de inspiratie hindusa sau buddhista alatura clarvederea celorlalte simturi spirituale pe care le dobandeste discipolul, clarmirosul, clarsimtirea si clarauditia, atribuind fiecarei chakre (subst. sanscr. „chakra” are sensul „roata”; el a fost preluat de literatura esoterica occidentala datorita activitatii societatii teosofice la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind apoi raspandit si de diverse scoli spirituale mai noi care s-au dezvoltat ulterior in occident si Europa centrala) cate un simt suprasensibil. Centrul spiritual-energetic dintre sprancene, Ajna Chakra, este sediul clarvederii care ii deschide discipolului ocult accesul la tainele lumii, prin mantra cheie AUM [OM] care activeaza acest organ sufletesc de simt.
Cand vorbim despre „aura” trebuie sa spunem ca nu este vreo noutate, desi, abia prin anii ’30 ai secolului al XX-lea, ea a fost fotografiata de sotii Kirlian ; dar in „Cunoastere si initiere” Max Guilmont ne spune ca vechii egipteni aveau cunostinte avansate despre energiile invizibile ale naturii si despre aura bioenergetica. Pe de alta parte, v-ati intrebat vreodata de ce vechile icoane reprezentand sfinti, au un cerc asupra capului ? Acest cerc nu este altceva decat reprezentarea grafica, primitiva a aurei ; deci existenta aurei este un lucru cert si cunoscut - deja - in vechime. Dar, ce este aura ? Se stie ca omul are un camp electromagnetic ce propaga radiatii sub forma de vibratii asociate cu cuante de energie; aceste energii informationale vibrationale fac parte din intreita entitate care este omul, formand aura, despre care vom vorbi mai jos.
Chiromantia - o practica straveche ( „cititul in palma” )
Chiromantia este o arta straveche, practicata cu cca. 15 secole in urma ; grecii antici o pretuiau si ei, iar literatura clasica este plina de referiri la divinatia in palma. Intens practicata in India, China, Siria si Egipt, ea a fost adusa la noi in tara de satrele ratacitoare de tigani din indepartatul si misteriosul Orient. In vechime, la fiecare curte boiereasca exista cate o tiganca roaba care se indeletnicea cu „datul” in bobi, cu „ghicitul” in ghioc si „cititul” in palma.
„Urme” de istorie
Ne-am putea astepta ca o arta atat de veche sa aiba baze bine stabilite, reguli si proceduri, si asta este realitatea in cazul chiromantiei. Canoanele ei au fost stabilite acum multe secole ; si nu sunt putini scriitorii medievali care au tratat acest subiect. Una dintre primele carti tiparite este tratatul german de chiromantie al lui Hartlieb ( 1448 ) ; o alta carte remarcabila cu acelasi subiect a aparut in 1504 avandu-l ca autor pe Cocles. In secolul imediat urmator au mai aparut carti de acest gen in limbile franceza, germana si italiana. Apoi, pentru aproximativ doua secole, chiromantia si-a pierdut din popularitate, pentru ca la mijlocul secolului al XIX-lea sa apara doi puternici cercetatori in aceasta problema. Acestia erau d’Arpentigny si Desbarolles. Primul se ocupa in principal de chironomie - discernerea caracterului dupa conformatia mainilor ; cel de al doilea a fundamentat arta moderna a chiromantiei - divinatia si pronosticarea dupa liniile mainilor. Si pentru a incheia aceasta succinta trecere prin istoricul chiromantiei, sa amintim ca Napoleon Bonaparte isi avea propria-i chiromanta, pe domnisoara Marie Adelaide Le Normand.
Drumul spre astral Invatacel la „scoala” lumii spirituale
Se stie, desigur, ca in lume exista clarvazatori capabili sa acceseze o inalta cunoastere spirituala si adevarurile oculte; dar trebuie sa subliniem ca exista o categorie de astfel de oameni, dotati in mod natural cu capacitatea de a patrunde in lumile astrale, iar acestia nu sunt foarte multi ; am putea aminti, din arealul estic european, pe celebra Vanga Dimitrova si, nu mai putin cunoscuta Djuna, iar din SUA pe, si el faimos, Edgar Cayce. O alta categorie de clarvazatori capabili a accesa lumea spirituala sunt marii initiati ai Orientului, hierofantii care oficiau marile mistere, dar si cei ai timpurilor moderne, initiati prin parcurgerea lungului drum al dezvoltarii capacitatilor spirituale prin forte proprii, prin practica, meditatie, indrumare si nu numai. Este locul sa spunem ca acest drum anevoios ar putea fi la indemana oricui, deoarece toti posedam un anumit potential spiritual latent si facultati care ne-ar permite cunoasterea lumilor superioare. Celor care manifesta indoiala asupra celor de mai sus, le reamintim ca s-a dovedit stiintific faptul ca omul foloseste numai un procent foarte mic din posibilitatile creierului uman; tot astfel, el isi foloseste capacitatile spirituale intr-un procent insignifiant sau egal cu zero. In ceea ce priveste o alta categorie, aceea a „asa-zisilor clarvazatori” ( click aici ) care apar ca ciupercile dupa ploaie, ici si acolo, avem oarece indoieli, cu toate ca sunt multi, insistenti si - la urma-urmei - plini de tupeu ! Adevaratii initiati in misterele spiritului sunt modesti, nu beau, evita carnea si duc o viata rationala ; se feresc de popularitate si nu cauta castiguri banesti, ci isi pun capacitatile in slujba progresului si bunastarii umane.
Se numesc „copii indigo” acei copii care nu seamana cu ceilalti in felul lor de a se comporta, de a relationa si de a intelege viata, adultii si rolul lor printre noi. Structurile noastre sociale, educative si mentale nu sunt inca pregatite pentru a-i intelege. Copiii indigo se incarneaza pe Pamant de cca. 100 de ani incoace. Dar valul cel mare de copii indigo s-a nascut in anii 70, ca viitori lideri ai lumii, puternici, cu abilitati crescande si grad inalt de creativitate. Ei au continuat sa se nasca pana prin 2000, cand incep sa apara copiii de Cristal, al caror scop este sa ne duca spre urmatorul nivel al evolutiei. Functioneaza ca o constiinta de grup, mai degrada decat ca individualitati. Exista si adulti indigo, cei care s-au nascut in anii 70 si acum au varsta de cca. 30 de ani si peste. Copiii si adultii indigo formeaza doua grupuri: in primul grup sunt cei care s-au nascut Indigo si fac tranzitia spre Cristal, in al doilea grup sunt cei care s-au nascut fara aceste calitati, dar le achizitioneaza acum prin propria stradanie sau prin urmarea caii spirituale. Urmeaza copiii Curcubeu.
Top 7 - cele mai puternice zone energetice din Romania
1. Brasov - rezonanta energetica de 11,5 ( foarte mare ) Despre "Cel mai puternic scut energetic din Romania - Brasovul", Revista ElyStar OnLine a scris un amplu material in acest sens ( click aici ) Caracteristici asemanatoare cu cele descrise in articolul de mai sus, le au si celelalte zone energetice din Top 7.
2. Piatra Neamt - rezonanta energetica de 10,8 ( foarte mare ) In partea de Nord a orasului, predominanta energetica este maxima.
3. Oradea - rezonanta energetica de 10, 2 ( foarte mare ) Predominanta energetica maxima - in partea de Sud a orasului.
Telepatia, ca parte a parapsihologiei, a suscitat si inca suscita interes pentru public pe de o parte, dar si pentru specialisti pe de alta parte. Dar ce este ea ? Dictionarul Explicativ al limbii romane spune ca este „o facultate psihologica ( contestata de unii ), atribuita unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt in raza simturilor (subl. ns.) si de a transmite gandul la mare distanta, fara intermediul organelor de simt obisnuite (subl. ns.) ; percepere a fenomenelor si a gandurilor de la distanta (din fr. telepathie)”. Ia sa vedem : dictionarul Academiei Romane spune despre telepatie ca este o „facultate psihologica” dar nu uita sa adauge ca este „contestata de unii”. Destul de putin precis. Sigur, intr-un domeniu atat de controversat precizia nu este calitatea cea mai usor de gasit. Sa retinem, totusi, ca se recunoaste ca fenomenele telepatice au loc fara concursul organelor de simt, am zice mai mult, fara concursul simturilor respective, planul manifestarii telepatiei fiind strict mental.
Un istoric succint al cercetarilor in domeniul parapsihologic ne arata sfarsitul secolului al XIX-lea ca timp al „nasterii” primelor societati metapsihice ca organisme de cercetare organizata a acestor fenomene. Este demn de mentionat numele francezului Max Dessoir care a inlocuit vechiul termen „metapsihica” cu cel de „parapsihologie”. Astazi stim ca parapsihologia este ramura psihologiei care studiaza fenomenele psihice care nu sunt inca explicate stiintific (perceptia extrasensoriala-PES, telepatia, telekinezia s.a.). Ce nu stiam insa, pana de curand, era cat de vechi sunt cercetarile in acest domeniu. Publicul larg – inclusiv cel romanesc – chiar daca manifesta un interes oarecare in acest domeniu, se margineste la aspectele comune ale problemei.
Parapsihologia se ocupa intens de calatoriile astrale, insa vulgul ignora aceste preocupari ; ba, mai mult, cand vorbesc despre calatoria astrala isi imagineaza, in mod hilar, ca este vorba despre zboruri spre sau printre astri, planete, stele. Pentru cei mai putin familiarizati cu problematica aceasta, trebuie sa spunem ca „astralul” este o stare, un strat, un nivel energetic de vibratie situat la intrepatrunderea planului fizic cu cel mental. Despre pluritatea fiintei umane vorbesc – in termeni diferiti, dar asemanatori – diverse culturi si religii, dar si esoterismul vestic si, mai ales, cel oriental. Crestinii spun „trup si suflet” sau spirit, sau duh; egiptenii recunosteau trei corpuri : cel fizic, cel subtil, cel mental. In esoterism se vorbeste despre corpul eteric, corpul mental si corpul fizic. Cabbala recunoaste energiile care inconjoara corpul, pe care le numeste „lumina astrala”. Corpul fizic este partea cea mai putin interesanta pentru ca stim cu totii ce reprezinta el. Interesant este ca energia vitala a acestui corp fizic – invelisul sau energetic – a fost descoperita abia la inceputul secolului trecut, al XX-lea, fiind denumita „aura” (dr. W.Kilner). Corpul eteric este o matrice energetica a corpului fizic, iar corpul astral reprezinta lumea sentimentelor, a ideilor, gandurile, angoasele, imaginatia. Tocmai acest corp astral este cel care face posibila calatoria astrala prin extinderea constiintei si proiectarea catre in afara corpului fizic.
Contact 
Prima Pagina 
