Nr.12 - Despre esoterism
       

Motto :
„M-am scufundat in oceanul tainelor Coranului si am scos din el perlele subtilitatilor sale. Am ridicat valurile sunetelor si ale literelor din fata adevaratelor sale realitati, a intelesurilor secrete ce se pastreaza acolo, departe de privirea oamenilor”.
( un hadith al Profetului )


Esoterism - Universul „invizibil”

Esoterismul este „tradus”, in general, prin „doctrina secreta”. Dar acest mod simplist de abordare nu este in masura sa ne satisfaca, pentru ca el nu este un „fruct”-rod al unui „pom”, ci este un summum de „fructe” din mai multe „livezi”. Se spune despre esoterism ca reprezinta practica unei cunoasteri secrete rezervata initiatilor, iar aceasta cunoastere este cheia potrivita pentru poarta constiintei, el ingloband o serie de practici ale cunoasterii sinelui interior in sensul profund de „descatusare”, de libertate interioara tinzand spre Universul invizibil. Si mai mult, este „un concept filosofico-religios prin care se desemneaza cunostinte si invataturi obtinute prin perceptia unor fenomene spirituale accesibile numai initiatilor”.


Sensurile cuvantului „esoterism”

Antoine Faivre, istoric al curentelor esoterice, repertoriaza cateva sensuri, cateva acceptii ale cuvantului „esoterism”, primul dintre acestea fiind ca el inglobeaza tot ce aduce a mister, si sunt enumerate : intelepciunile orientale, yoga, Egiptul misterios, ufologia, astrologia, artele divinatorii, parapsihologia, Cabalele ( iudaica si crestina ), alchimia, magia, francmasoneria, Tarotul, New Age, piatra filosofala si multe altele. Al doilea sens este cel al invataturilor sau faptelor „secrete”, intentionat ascunse, aici „esoteric” devenind sinonim cu „initiatic”, trimitand la ideea ca unele secrete au fost pastrate cu grija departe de „ochiul” marelui public.

Un alt sens este dat ca fiind un mister inerent lucrurilor insesi ; ca ar exista legaturi invizibile intre astre, metale, plante ; ca istoria umana este in acest sens, secreta, nu pentru ca ascunde anumite evenimente, ci pentru ca ea contine semnificatii la care istoricul „profan” nu are acces, cu incercarea de descifrare a acestora ocupandu-se filosofia oculta a Renasterii. Alt sens dat esoterismului este „gnoza” ca mod de cunoastere, iar cel de al cincilea sens este cautarea „traditiei primordiale”, diferitele traditii si religii nefiind decat bucati desprinse din aceasta. In acest ultim sens, esoterismul este „invatarea cailor ce permit sa se acceada la cunoasterea acestei „traditii primordiale”. Sunt cateva dintre sensurile atribuite esoterismului ; conform unei traditii coranice, Coranul poseda sapte sensuri esoterice la care face aluzie motto-ul de mai sus.


Curente si practici

Exista si un alt sens care considera esoterismul ca fiind un ansamblu de curente specifice, care prezinta similitudini si sunt legate istoriceste unele de altele. Printre aceste curente se inscriu, in Antichitatea tarzie si Evul Mediu : hermetismul alexandrin ( scrierile lui Hermes Trismegistul ), gnosticismul crestin, diverse forme de neopitagoreism, de astrologie si de alchimie ; in Renastere : hermetismul neoalexandrin, Cabala crestina, filosofia oculta, curentul paracelsian ; dupa Renastere : rozicrucianismul, teosofia crestina, Iluminismul secolului al XVIII-lea, curentul „ocultist” de la mijlocul secolului al XIX-lea pana la inceputul secolului XX.
In alta ordine de idei, esoterismul poate insemna „intrarea in sine” prin cunoastere pentru a ajunge la o forma de iluminare, de izbavire ; o cunoastere a raporturilor care ne unesc cu Dumnezeu sau cu lumea divina. Si aceasta intrare in sine se face in mod initiatic, cu ajutorul unor texte care oculteaza misterele si ofera cheia lor, fie cu ajutorul unui initiator, maestru sau membru al unei scoli initiatice. Initierea are ca scop regenerarea constiintei in cursul careia ne reinsusim stiinta pierduta si experimentam raporturile noastre cu sacrul si universalul. Initiatul progreseaza spre cunosterea legaturilor ce-l unesc cu entitatile superioare si cu fortele cosmice, cu Natura vie.


Esoterismul „concret”

Din moment ce esoterismul integreaza in practica sa spirituala tot Universul, intreaga natura vizibila si invizibila, nu este surprinzator sa-l vedem ajungand la practici concrete. Printre aceste practici se afla toate formele de „mantii” intre care, la loc de cinste, astrologia care este mai putin o stiinta divinatorie, cat o „gnoza”, o cunostere a raporturilor invizibile dintre astri si oameni. Si alchimia este o gnoza, la fel medicina oculta ( cu pietre sau plante ), teurgia, invocarea ingerilor, care este o forma de magie alba, dar si magia neagra. Distinctia dintre esoterism si ocultism, aparuta la mijlocul secolului al XIX-lea, coincide cu aparitia laturii practice a esoterismului, asa-zisul esoterism „trivial”, numit astfel tocmai pentru dimensiunea sa concreta, practica, spre deosebire de dimensiunea lui spirituala.Toate aceste ramuri ale ocultismului se sprijina pe legea interdependentei universale, care exprima o realitate vie si dinamica.

Pentru marele public, insa, esoterism inseamna, de multe ori, doar „ocult” sau „magic” confundandu-se si plutind intr-o mare de mister. Dar cine crede ca esoterism inseamna doar intelepciunile orientale, astrologie, tarot si altele de acest gen, nu a vazut decat „varful icebergului”. Nimic nu este ascuns, doar ca nu incercam sa cunoastem. Ca si cum am avea in biblioteca o carte, pe care n-am deschis-o niciodata !


Radu Botez - parapsiholog
Coordonator :
Livia Dragu - psihoastrolog

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.