Nr.7 - Experientele din preajma mortii
       

Experientele din preajma mortii
Decorporalizarea - Supravietuitorii

De multe ori, raspunsul la intrebarea „ce este „dincolo” ? a fost : „dar cine s-a intors sa povesteasca ?” Intr-adevar, despre ce este „dincolo” INCA nu stim. Ceea ce stim este, insa, ce se intampla in momentul mortii. Acest lucru a fost posibil in cazul mortilor clinice si al unor accidente tragice ai caror supravietuitori au putut, apoi, povesti. Din acestea, intelegem ca moartea presupune intoarcerea constiintei in spatiu-timpul supraluminic, adica intr-un univers al constiintei totale. Experientele din preajma mortii descriu cateva faze ale acesteia, despre care vom vorbi mai jos.



Decorporalizarea

Exista modele, acceptate de specialisti, dupa care se succed aceste faze. Intr-o prima faza, experientele pe care le traiesc indivizii sunt atat de diferite de ceea ce cunoastem incat apare un gen de bariera semnatica ce impiedica sa analizam senzatiile cu logica tridimensionala obisnuita. Apoi apare amprenta auditiva a vestii mortii, pe care individul o aude fara a resimti practic ceea ce se petrece. Apare apoi o stare de bine, de pace ; altii o descriu ca liniste si calm, altii ca senzatie de frumusete si armonie. Apare si fenomenul sonor, clopot, vuiet, muzica armonioasa in unele cazuri, sau liniste profunda in altele. O alta zona, cea de-a 5-a faza, este zona obscura sau tunelul, sau valea, sau un vid negru ; unele persoane relateaza ca aveau impresia ca „eram aici si pretutindeni in acelasi timp”. Traversarea acestei zone obscure este trecerea de la constiinta universului subluminic catre spatiu-timpul supraluminic.
Urmeaza faza decorporalizarii, descrisa ca o dematerializare, mai precis, … „o anumita densitate, dar nu una fizica, ci mai degraba sub forma undelor… ceva asemanator descarcarii electrice”. In aceasta faza, indivizii pierd notiunea timpului, au impresia ca „traiesc” in eternitate. Capacitatile intelectuale si senzoriale sunt modificate, hiperdezvoltate. Reiese ca in acest stadiu constiinta penetreaza intr-un spatiu-timp diferit. In unele relatari se vorbeste si despre intalnirea cu alte persoane decedate cunoscute sau nu ; oricum, perceptia nu era una fizica si urma faza „intrarii in lumina”, intr-o lumina puternica, intensa, ca o lumina facuta din intelegere si dragoste perfecta. De notat ca fiecare dintre subiectii intervievati a spus ca „nu cred ca pot s-o descriu exact”, ceea ce duce la concluzia ca ea nu putea fi descrisa in termenii fizic-cunoscuti. De aici se trece la o viziune panoramica asupra vietii, dar nu sub forma cunoscuta, de imagini, ci ( atentie ! ) ca forme ale gandirii ! Se poate spune ca in aceasta faza constiinta este convertita la intregul ei, la acea constiinta supraluminica totala. Aici intervine acea limita de netrecut pentru supravietuitori : ei se reintorc la viata, reintegrarea corporala.


Supravietuitorii

Toate aceste experiente i-au facut pe subiectii lor, reanimati sau supravietuitori sa-si schimbe radical conceptia despre viata si moarte ; aceasta din urma nu-i mai sperie, in timp de ei devin in aceasta viata, mai buni, mai optimisti, mai puternici si mai calmi. Se poate crede ca experienta extinderii constiintei proprii in constiinta supraluminica totala, abisala, astrala sau cum vreti s-o numiti, a fost una spirituala care i-a facut mai buni, iar aceasta experienta nu poate fi cuantificata in termenii stiintei obisnuite.
Si, v-ati intrebat vreodata, de ce li se spune celor intorsi din moarte,
supra-vietuitori ? Nu cumva, tocmai pentru ca au atins cu constiinta lor o supraconstiinta universala, astrala, eterna ?…


Nicoleta Toader
Coordonator rubrica: Radu Botez - parapsiholog
www.parapsiholog.ro

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.


© 2005 - 2010 elystar.online