Nr.16 - Saracia intre dramatism si complexitate
       

Saracia intre dramatism si complexitate

Saracia este un fenomen des intalnit in lume, atat in tarile considerate bogate cat si in cele sarace. Fiecare are saracii ei, cu toate ca, la nivel mondial s-au conturat opinii distincte in ceea ce priveste modul de apreciere al saraciei.
In dictionarul explicativ al limbii romane saracia este definita ca fiind lipsa mijloacelor materiale necesare existentei. Saracia nu reprezinta doar lipsa veniturilor, este un complex social-psihologic care afecteaza toate aspectele vietii. Acest fenomen este cu atat mai grav cu cat se perpetueaza din generatie in generatie. Indicat ar fi a se indrepta atentia asupra tuturor factorilor ce o determina, acesta fiind tocmai motivul abordarii acestui subiect. Nu se poate vorbi despre saracie cu umor, ci cu o mare tristete. Este un subiect dezbatut in numeroase publicatii, subliniindu-se nu numai dezechilibrul economic cat si cel social. La nivel mondial, conturarea conceptului de saracie s-a inceput in anul 1901, facandu-se trimitere doar la „insuficienta veniturilor pentru a obtine necesarul minim de mentinere a randamentului fizic”. Abia in anul 1965 s-a avut in vedere masurarea saraciei in functie de cheltuielile totale ale unei familii. S-a observat ca saracii adevarati, au resurse atat de mici in comparatie cu cei care dispun de resurse de nivel mediu, incat sunt exclusi de la activitatile obisnuite unei vieti cat de cat normale. Tocmai de aceea, s-a afirmat ca saracia nu este doar o stare. S-au incercat comparatii, pornite de la constatarea ca un sarac european dispune de o cantitate de resurse economice mult mai mare decat a saracului somalez. De subliniat este faptul ca, saracia nu este doar o simpla lipsa a unor resurse, ci o lipsa permanenta a acestora. S-a afirmat ca exista mai multe tipuri de saracie : relativa, absoluta, extrema, sociala, structurala, distributionala, fiecare dintre ele avand multiple si diferite consecinte. Politicienii au facut deseori afirmatii de genul „nu este rusine sa fii sarac, dar poate fi teribil de neplacut”. Cat este de neplacut, se resimte de catre absolut toti cei afectati, indiferent ca sunt copii, adulti sau persoane in varsta. Pentru un copil a fi sarac poate inseamna a nu avea jucarii, dulciuri, hainute frumoase si calduroase . Un copil sarac poate fi trist, dar mult mai ambitios. Poate avea mai multe lacrimi in ochi, dar o rezistenta fizica mult peste medie. Pentru un copil sarac cuvantul „a dori” are aceeasi semnificatie, insa cu totul alta finalitate.

Un adult sarac traieste intr-o permanenta dependenta de ceva sau cineva. Cand exista ceva bani, acestia sunt impartiti mult mai atent, pentru ca de ei depinde supravietuirea sa, posibil a familiei sale. Cei mai multi dintre saracii obisnuiti, sunt dependenti de un loc de munca cu toate sacrificiile pe care le poate aduce acesta. Sunt oameni care spera pana in ultima lor clipa ca lucrurile se vor schimba in bine. Raman fideli principiilor in care cred de o viata. Sunt departe de lumea snobilor, ce prefera o viata imbelsugata traita intr-un fel pe care numai ei il cunosc. Persoanele in varsta si sarace, sunt o categorie aparte. Fiecare lucru pe care il detin se bucura de a anumita afectiune. Se renunta cu greu la o cana ciobita din care si-au baut laptele in fiecare dimineata. Toate obiectele personale sunt pretioase pentru ca sunt incarcate de amintiri. Acest fel de viata poate parea copilaresc, insa numai la prima vedere. Personajele acesteia sunt marcate de multa tristete, eventual si de regrete legate de alegerile facute la un moment dat.
Se mai poate observa ca saracia este un fenomen instabil, deoarece fiecare individ poate avea in viata o serie de succese si insuccese. In functie de abilitati, de inteligenta, de cum se raporteaza la ceilalti semeni, se pot gasi diferite cai de a iesi din situatii dificile. Depinde mult de educatia primita, precum si de cea acumulata in timp, de ajutorul primit din partea familiei sau prietenilor apropiati, acesta fiind un factor extern ce poate interveni cu succes.
Din pacate, saracia poate fi un promotor al delicventei. Visele de imbogatire peste noapte, pot predispune la fapte condamnabile. Lipsurile materiale si desconsiderarea celor din jur, ii pot determina pe cei fara posibilitati materiale dar influentabili, sa incerce sa echilibreze balanta sociala avand ca reper niste modele gresite. Exista o teorie conform careia : „Noi cu totii ne aflam la marginea saraciei, insa de parti diferite ale ei”. Si atunci ? Bogati sau saraci cu totii suntem, in primul rand, oameni care judeca. Ca avem mai mult sau mai putin, poate fi o problema de conjunctura. Sunt destui oameni saraci, care sunt realmente bogati, dar nu stiu. Bogatia lor este de alta natura, nu materiala, ci spirituala. Ei considera ca „Cine da saracului, nu va duce lipsa” si daruiesc ce pot si cat pot, cu bunatate si din toata inima lor.
Este foarte trist ca exista discriminare din cauza saraciei. Ce s-ar putea face ? Destul de multe, dar mai intai ar fi recomandat sa nu ne mai astupam urechile cand se vorbeste despre saracie in adevaratul sens al cuvantului. Indiscutabil, este o realitate care nu se regaseste doar in documentele ONU sau Uniunii Europene. Este o realitate asupra careia se atrage atentia din cand in cand, intrucat anumite consecinte ale acesteia au devenit tot mai dificil de suportat.


Mihaela-Theodora Popescu

*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.