|
Karma individuala si karma colectiva
In cursul consultatiilor pe care le-am dat de-a lungul timpului, celor care doreau sa cunoasca unele predestinari din viata lor, am incercat intotdeauna sa-i fac pe oameni sa inteleaga un lucru esential, si anume ca predestinarea este o circumstanta care poate fi schimbata, sau cel putin influentata. Destinul nostru nu este un lucru pre-fixat, dinainte hotarat, singurul lucru sigur fiind cel al trecerii Dincolo, moartea. Am staruit asupra posibilitatilor noastre nelimitate, de a face schimbari - pe cat posibil, in bine - in modul nostru de a gandi si actiona. De multe ori am sesizat la interlocutorii mei, tendinta de a avea o incredere neclintita intr-un destin imuabil, o karma, datorita careia ei credeau ca sufera intr-un fel sau altul si am incercat sa schimb acest mod de gandire eronat si, la urma urmei, profund daunator. Multi au o atitudine resemnata, acuzand karma de esecurile suferite de-a lungul vietii, crezand ca ei n-au nici o responsabilitate pentru asta si refuzand sa schimbe ceva in modul lor de a gandi si a actiona. Dar... cine nu schimba, nu castiga...
Karma noastra
Semnificatia literala a karmei este „fapta”, ceea ce duce la aceea ca fapta proprie unei persoane este karma sa. Unii spun ca soarta noastra, gandurile si actele noastre sunt determinate de mediul inconjurator ; altii spun ca ne zbatem neputiinciosi in predestinarile noastre. Si unii si ceilalti sunt contrazisi de principiul karmei, care spune ca vointa noastra libera din trecut este sursa destinului nostru prezent, asa cum cea din prezent va fi sursa destinului nostru viitor. Nimeni nu poate scapa de responsabilitatea personala, in ceea ce priveste modelarea noastra launtrica si, prin aceasta ajustarea circumstantelor exterioare. Nu putem arunca vina nici pe destin, nici pe mediul inconjurator ; responsabilitatea ne revine in intregime. Sa luam aminte la modelul-Beethoven, marele muzician, care nu s-a lasat invins de karma ; cand a ramas surd, nu s-a dat batut, zicand : „ma voi inlantui cu destinul ; nicicand nu ma va trage in jos !” Karma spune ca nu trebuie sa ne resemnam si sa asteptam ca niste cersetori la usa soartei. Este vorba despre forta noastra interioara, care trebuie sa fie capabila a ne modela pe noi si tot ce ne inconjoara ; acea forta capabila a „corecta” ceea ce a fost in trecut hotarat de liberul nostru arbitru, prost inteles si, in consecinta, cu proaste alegeri. Natura karmei nu trebuie conceputa ca o putere externa sinelui, putere ce si-ar exercita forta cu cruzime, pentru ca noi sa ne supunem neajutorati. Nu dati vina pe karma dvs. pentru neimplinirile dvs. ; cercetati-va interiorul, mentalul - acolo se afla puterea de a schimba aceste situatii. „Vina” se afla in noi ! Cei ce inteleg corect principiul karmei, cei care nu o confunda cu un destin implacabil si independent, ci o vad ca pe o forta actionata la origine de propriile noastre actiuni, sunt cei care inteleg ca omul care gandeste, va trage si invataminte din dureri si nu va comite aceleasi greseli si a doua oara. Una dintre cele mai vechi idei ce se regaseste in cultura umana este aceea ca prezentul ne vine din trecut, iar viitorul din prezent si ca fiecare dintre noi este responsabil pentru actiunile lui, trecute, prezente si viitoare. Karma depinzand de actiunile umane este supusa modificarilor umane ; moartea, insa, este destin ; ea nu poate fi nici modificata si nici ocolita.
Cum putem „modela” karma ?
Fiasco-urile noastre din lumea exterioara sunt simboluri si simptome ale esecurilor noastre interioare. Furia, invidia, resentimentele, daca sunt suficient de puternice si sustinute, vor fi inevitabil urmate de necazuri, adversitati, pierderi si dezamagiri. Daca locuiesti la nr. 13 si ai o serie de ghinioane, nu este din vina lui 13, ci - atunci - a considerat karma ta ca trebuie sa „platesti” pentru ceva gandit si faptuit prost in trecut ( si cand spun „trecut” ma gandesc la o viata anterioara, cand am ales prost ) ; chiar daca ai fi stat intr-un alt loc, situatia ta, in acel timp, tot rea ar fi fost. Avertizarea se refera la regula cauzei si efectului ; ai facut „undeva, candva” un rau ; cauza rea da consecinte rele. Toate acestea sunt posibile deoarece intreaga baza a existentei este una mentala ; deci, este necesara o schimbare mentala in sens favorabil ; noi cream propriile suferinte latente, atunci cand faptele noastre ranesc pe ceilalti. Poftele, mania, lacomia sunt oarbe si necontrolate, dezlantuite si nedirijate conduc omul la mizerie si necazuri karmice. Chiar si inactiunea deliberata nu scapa de consecinta karmica, cum si incercarea de a eluda karma, poate fi ea insasi o parte din karma. Viata nu-i face pe oameni fericiti sau nefericiti, ea incearca doar sa-i faca sa inteleaga. Sa crezi in iubire, sa traiesti fara egoism, sa te dedici din inima ; fii bun, nu fi furios, lacom si meschin ; asta poate imbunatati karma ta. Suferinta vine - nu de la karma, ci din lipsa ratiunii, intuitiei si spiritualitatii. Karma spune ca fiecare dintre noi a fost si este, autorul propriului sau caracter si, in consecinta, „constructorul” propriei karme. Nu orice eveniment din viata noastra este karmic, deoarece el poate fi creat de actiunile noastre prezente. Poti fi predestinat sa traiesti in anumite conditii, insa modul in care le lasi sa te afecteze, nu este predestinat. Depindem doar de noi !
Karma colectiva
Interpretarea esoterica considera faptul ca un individ nu poate fi in mod imperios izolat decat in imaginatia sa ; din contra, viata fiecarui individ este intrepatrunsa cu viata intregii umanitati. Consecintele a ceea ce fiecare dintre noi gandeste, curg ca un rau, unindu-se cu cele ale altor indivizi, rezultand o karma colectiva, de grup. Asta inseamna ca fiecare dintre noi participa la karma generata de toti ceilalti. De asta gandim, uneori, ca nu toate suferintele sunt meritate ( „Doamne, ce-am facut sa merit asta ?” ). Dar este drept sa fie asa, pentru ca, daca datorita acestei interdependente karmice suferim ce nu am meritat personal, tot atat de adevarat este si ca primim unele beneficii nemeritate de la karma buna generala. Traim in comun, pacatuim in comun si trebuie sa ne mantuim in comun ; este trist pentru cei bine dezvoltati spiritual si incurajator pentru cei ramasi in urma. Karma ne face sa suferim sau sa ne bucuram impreuna si nu putem separa propria bunastare de cea a societatii ; separatia este o trista amagire. Cand o natiune ajunge sa considere conceptia despre bine si rau ca fiind falsa, ea se marcheaza pentru autodistrugere. Daca din falsitate morala, un popor gandeste ca-si poate cladi fericirea pe nenorocirea altor popoare, doar cunoasterea adevarului karmic mai poate salva acel popor ; istoria cunoaste destule astfel de fapte si rasplata lor karmica. Oamenii ar trebui sa invete ca legea cauzei si efectului este dominanta, mai ales, in sfera morala. Ca si indiferenta bogatului fata de sarac, a natiunii bine guvernata fata de cea prost guvernata, a tarii dezvoltate fata de cele inapoiate, aceasta indiferenta nu produce karme bune. Nimeni nu poate fi fericit si prosper, ignorand pe cel sarac si nefericit ; consecintele karmice ii vor distruge si fericirea si bunastarea. Razboaiele au ilustrat perfect aceste adevaruri. Si, cum karma nu este si nu poate fi o chestiune strict personala, societatile care creeaza ghetto-uri in care cresc criminali, acea societate trebuie sa imparta responsabilitatea karmica pentru faradelegile acelora ; si reversul, un individ care in trecut si-a creat o karma rea nu poate arunca vina pe societate, deoarece el pierde din vedere ca EL a fost cel care a gresit, are propria karma careia nu i se poate sustrage. Cand un popor intreg este pe o cale gresita, karma lui trebuie purificata si iluminata ; cand egoismul, ura, poftele conduc societatea, aceasta va fi intotdeauna in suferinta.
Cum sa te „impaci” cu karma ?
Karma colectiva este suma karmelor individuale care formeaza acea colectivitate. Karma individuala este o parte din tine, dar, cum ai posibilitatea de a te schimba pe tine, fii sigur ca aceasta schimbare va avea ecou si in karma ta. Cand gandurile si faptele noastre sunt puternice, forta karmica poate deveni decisiva, de aceea este necesar sa ne intrebam mereu „unde am gresit ?, „ce datorie am lasat neplatita ?” ( ma refer la datoria karmica ) si, de asemenea, trebuie sa ne supraveghem permanent, precum pitagoreenii, sa nu intreprindem nimic sub imperiul urii, furiei, maniei. Mintea, inima, caracterul tau sunt autorii reali ai necazurilor si bucuriilor tale, si nimic din exterior nu va putea schimba necazul tau, atat timp cat tu nu-ti vei schimba interiorul, adica pe tine insuti. Daca nu detinem puterea de a schimba consecintele trecutului nostru ( karma ), faptele noastre rele, putem si trebuie sa facem alte fapte, mai bune. Menirea karmei este de a ne face responsabili pentru ceea ce facem, iar aceasta responsabilitate nu poate fi evitata. Eliberati-va mental de toate gandurile si actele negative din interior si fortele karmice exterioare va vor elibera. Trebuie sa iubesti, sa daruiesti, sa metamorfozezi raul din tine si karma ta se va schimba. Aceasta este lectia despre datoria karmica pe care trebuie sa o invatam !
Livia Dragu - Editor OnLine
*Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.
© 2005 - 2010 elystar.online
|